-
De mica am visat sa ma căsătoresc cu un bărbat care sa aibe același nume de familie cu mine ( nicicum nu voiam sa îmi schimb numele ) și sa am doi băieți și o fata. Coincidenta sau nu, bărbatul cu același nume l-am găsit, au rămas copii sa ii facem.
Fericire mare, după nunta am rămas însărcinată, dar nu ne-am putut bucura de veste decat 10 săptămâni , atunci mi-au zis ca sarcina se oprise din evoluție. După multe analize, am descoperit ca aveam risc de trombofilie. Nici nu ma obișnuisem bine cu gândul acesta ca apoi am făcut metroamexita care a necesitat tratament. Parca ceva ne împiedica sa avem un copil, eram dezamagita, începusem sa îmi pierd speranța. Am urmat tratamentul iar după multe luni de încercări , într-un final a apărut și a doua liniuța pe testul de sarcina. Îmi era frica sa ma bucur, sa dorm, începusem sa am coșmaruri ca pierdeam sarcina. După ce am trecut de 10 săptămâni, am început sa ma liniștesc, sa gândesc pozitiv, soțul m-a încurajat foarte mult, la fel și părinții. Cu toate ca sarcina decurgea bine, eu eram îngrijorată pentru ca nu aveam grețuri, nu ma dureau sânii, nu ma durea burta , îmi era și frica sa spun cuiva “sunt bine, nici nu zici ca sunt însărcinată “ ca nu cumva sa fie și asta oprită din evoluție și eu sa nu știu. Pe sfârșitul sarcinii, mai exact de prin săptămâna 32 mi s-a scurtat colul și nu am mai avut voie sa fac mai nimic. Mi-a recomandat repaus la pat, iar la 38 săptămâni și 4 zile, chiar in data de 24 Decembrie , a venit pe lume băiețelul nostru iubit, Matei.
Când Matei a făcut 7 luni, am decis ca merita sa încercam sa rămân din nou însărcinată ( eram convinsă ca durează pana rămân și nu voiam sa pierd timpul). Lunile au trecut, iar testele negative erau nelipsite. Începusem iar sa ma demoralizez. Aveam un băiețel minunat, dar îmi doream foarte mult sa nu crească singur (cum am crescut eu) sa știe ce e ala un frate sau o sora, sa aibă pe cine se baza in viața. Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile și testul POZITIV a apărut.
Comentarii