-
Din păcate, sau din fericire (nici nu știu) eu sunt așa cum sunt astăzi în urma traumelor cauzate de bătăile de la tata, de la certuri,urlete și jigniri constante și de la nevoia rapida de a mă maturiza pentru a-mi croi un drum in viață.
Eu îmi doresc să am răbdarea necesară pentru a le explica prichindeilor de un milion de ori daca e cazul când fac vreo prostie că nu e ok, că nu voi țipă la ei din orice nimic și mai presus de orice că le voi spune permanent cat sunt de mandra de ei și câtă încredere am că vor reuși să facă ce și-au propus. (Lucru ce mie îmi lipsește cel mai mult...)
Copiii mei vor știi că mamisi tatu sunt alaturi de ei indiferent de ce se întâmplă și că vor incerca sa ii călăuzească pe drumul vieții.
Comentarii