-
Mereu am zis că o să am băiat, nu credeam că o să fiu pregătită să cresc o fată. Defapt, nu eram pregătită să fiu mamă, dar am învățat că niciodată nu ai cum să fii pregătit pe deplin pentru nașterea unui copil. Când am rămas însărcinată glumeam că o să am un băiat, soțul zicea că o să fie fetiță (își dorea mult o fată), dar în interiorul meu simțeam că este fată. Pur și simplu simțeam. Am tot fost la doctor și de fiecare dată întrebam ce este, dar niciodată nu voia bebelușul să ne arate sexul. Era o zi de vară, urma să am morfologia de trimestru 2 unde aflam sigur dacă o să avem un băiețel sau o fetiță. Ne doream să fim amândoi în cabinet în momentul în care aflăm, dar din cauza pandemiei nu s-a putut. M-am întins pe pat, auzeam măsurători, am auzit bătăile inimii, am văzut cum dădea din piciorușe și dintr-odată o aud pe doamna doctor: “Sex: feminin!”. Un val de emoții m-a cuprins, nu am știut până în momentul ăla că îmi doream așa tare să am o fată. Urma să fiu mama unei fetițe și tot universul meu s-a schimbat. Am ieșit din cabinet și l-am sunat pe soț care aștepta cu sufletul la gură să afle ce o să avem. Am glumit puțin cu el și într-un final i-am zis: “ O să avem o fată!”. A fost cel mai bucuros, ceea ce își dorea se împlinea. M-am întors acasă unde el mă aștepta cu o mică surpriză și am sărbătorit această veste.
Faptul că urma să fim părinți era din ce în ce mai real și eram entuziasmați să ne cunoaștem minunea.
Comentarii