ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Cel mai probabil toate ca mamici sau viitoare mamici ne facem griji din prima clipa de cand stim ca ceva atat de mic si fragil se zamisleste in noi. Intrebarea mea este, oare e necesar ca cei din jur sa amplifice aceste griji, frici si insecuritati? Indiferent de relatia cu ei...
Eu am patit-o in saptamana 31 de sarcina, cand am fost chemata la medicul de familie. Sunt sigura ca vina e a mea in totalitate, alegand-o pe aceasta in pripat, fara sa ma interes de ce poate si daca se poate ocupa de o gravida asa cum se cuvine.
Dupa primirea rezultatelor la analizele pentru trimestrul 2, mi s-a spus ca am tensiunea prea mare pentru o gravida, fapt care imi poate afecta sarcina si bebelusul. Pana aici totul OK, am inteles gravitatea situatiei, faptul ca vrea sa ma ajute, dar sa ma sperie in asa hal si fara sa imi dea motive reale?
Ies ca de obicei de la munca si ma indrept spre cabinetul doctoritei, o zi super relaxata, fara batai de cap, fara probleme in trafic, as fi putut spune o zi perfecta. Ajung la cabinet, intru la consultatie si mi se spune sa ma asez pentru a mi se lua tensiunea. Pana aici nimic suspicios, nimic nou, vine asistenta imi ia tensiunea si ca niciodata nu imi spune nimic, doar am vazut-o foarte mirata. O cheama pe doctorita sa imi ia si aceasta tensiunea. Liniste in cabinet, o liniste apasatoare.
Doctorita se pune la birou si incepe sa scrie ceva la calculator, fara sa imi spuna ceva.
In cateva clipe se intoarce asistenta sa imi ceara cardul de sanatate, ma gandeam eu ca pentru a putea inregistra ce era de inregistrat in programul lor. Se ridica, ia cardul, si isi reincepe activitatea de asistenta, sa ma masoare, cantareasca, etc.
Imi spune sa astept cateva momente in cabinet. Astept, dupa care aceasta iese si raman cu doctorita care imi spune ca mi-a pregatit o reteta pe care trebuie sa o scot neaparat in seara aceea, ca sunt cateva pastile care doar o sa ma ajute, si ca urmatoarea zi sa ma prezint la spital cu trimiterea pe care mi-a inmanat-o.
Cand am intrebat pentru ce este trimiterea la spital, macar atat sa stiu, sa nu par cazuta de pe marte, a zis sec "sa te internezi, ca tu mori imediat de tensiune". Mi-a cazut fata, noroc ca stateam jos, ca toate au inceput sa se invarta cu mine.
Am intrebat de reteta si mi-a spus la fel de sec "medicamente de tensiune, 3 pe zi".
La intrebarea "Nu ar trebui sa vorbesc si cu ginecologul?", a inceput sa ranjeasca si sa imi spuna "nu stie el mai bine decat mine".
Am iesit din cabinet cu un gust amar in gura, si mi-am sunat ginecologul, care si-a facut timp printre alte programari sa ma vada chiar in acea seara, fapt pentru care ii sunt recunoscatoare. Ajunsa la el, ii spun ce s-a intamplat, ce mi-a spus si ii arat foile primite de la doctorita si mi-a spus atat "Esti insarcinata in luna a 7-a, nu trebuie sa iti faci griji pentru aceste valori. Nu e caz de internare. Iti recomand sa nu iei medicamentele prescrise deoarece o sa iti scada tensiunea atat de tare incat chiar va trebui sa te internezi ulterior.
Atata timp cat tu te simti bine, nu ai edeme, nu ai greturi, nu ai dureri de cap insuportabile aparute de nicaieri nu trebuie sa iti faci griji.
Du-te acasa si te linisteste, bebe e bine si aceasta sarcina o sa decurga perfect ca si pana acum."
Acum iar revin cu intrebarea, doctorii nu sunt pusi acolo sa te linisteasca si sa iti spuna frumos ce ai de facut? Nu de asta platim sume exorbitante pentru sanatate anual?
Comentarii