ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Saptamana 27 - #sarcina # #saptamana 27
790 vizualizariMa surprinde pe zi ce trece legatura care se formeaza intre mine si bebelusul meu cu cat simt mai mult miscarile din burta, cu cat sunt mai constienta de locurile in care se impinge, pe care pune presiune. Era una cand miscarile erau vagi si neclare si deja ma bucuram mult de sarcina, dar acum ... acum parca incep sa fiu mai constienta de starea de fericire in care sunt si catre care ma indrept. Incep sa simt ca intr-adevar in cateva luni o sa tin in brate copilul meu, copilul nostru si nu copilul altcuiva.
Mereu mi-au placut copiii. Cred ca mi-am dorit sa fiu mama inca de cand eram eu copil. Si stiu ca suna absurd, dar mereu imi doream sa am grija de cei mai mici ca mine (si nu numai) si sa ma joc de-a mama si copilul. Si mereu am iubit sa am grija de copiii altora. Si sa stiu ca acum creste in mine COPILUL, acel copil, primul copil care imi va face lumea de mii de ori mai frumoasa este un vis care devine realitate.
Cel mai rau imi pare ca sotul meu nu este acasa cu mine acum. Ca sunt convinsa ca ar fi innebunit de placere sa se joace cu coacaza mica din burta, sa puna mana si sa simta cu il mangaie o talpa in palma, sa se plimbe cu un deget pe valurile pe care le face coacaza. Cred ca i-ar fi si lui mai usor sa simta ca devine tatic decat cand ii descriu eu (cu mare dificultate) ce simt si ce vad cand misca coacaza. Vad numai cata surpriza si placere provoaca miscarile in familie. Cumnata si cumnatul meu sunt foarte incantati cand misca puiul mic si cand loveste. Iar ei nu stiu ce se intampla intr-o zi intreaga, cat "alint" simt eu ca este intre mine si bebelusul meu, fara sa ii vorbesc sau sa fac ceva special.
Si nu, nu am vorbit cu burta mea, cel putin nu cu voce tare ... pentru ca nu simt ca pot. Mi se pare ca avem o comunicare la nivel de sentimente, de emotii, de ganduri. Amandurora ne place linistea, ne place sa fim doar noi si sa ne "mangaiem" reciproc.
Am simtit pana recent (si intr-un fel inca mai simt) ca sunt o gravida cam atipica. Sunt multe gravide in jurul meu care parca citesc mai mult, se agita mai mult si se streseaza mai mult. Eu simt ca totul vine atat de natural si ... de la sine incat nu pot sa fiu altfel decat ... linistita. As vrea ca toate gravidele sa se poata bucura de sarcinile lor cu totul, sa nu le fie teama de nimic, sa nu se lase usor speriate si sa creada cel mai mult ... in miscarile tandre din burticile lor.
Cred ca abia acum realizez din plin bucuria de a sti ca in mine creste copilul nostru. Ma gandesc ca e tare fain pentru acele mamici care simt asta mult mai devreme. Sunt fericita cu gandul ca mai am 3 luni in care sa simt din plin implinirea de a fi graviduta!
Comentarii