-
Mult a fost si putin a ramas. Am fost impreuna in cea mai importanta perioada de crestere a bebelusului: perioada intrauterina. A fost o perioada cu temeri, cu multe vizite la diferiti medici, cu momente de panica, cu rugaciuni sa fie totul bine, cu bucurie cand am simtit primii fluturasi, cu injectii anticoagulante in fiecare zi (si ustura destul de rau).
Insa, mai avem putin si o sa o vedem pe micuta roscata venita pe lume. Corpul meu imi zice asta, pentru ca simt nevoia nestavilita de a face curat, de a aranja, de a muta chestii ca sa fac spatiu, de a spala lenjerii si draperii si perdele, de a spala parchetul... Se pare ca specialistii care vorbesc de fenomenul de cuibarire au dreptate, chiar asa e. Mai e putin de facut si la spatiul ei. Nu va avea camera ei din motive de siguranta si din lipsa de spatiu. Dar e asa placut sa am body-uri si sosetele in camera, totul aranjat gata sa o primeasca. Nu stiu ce sa zic de patut, ma gandesc ca devine cos de rufe daca o sa aiba tepisori.
Una peste alta, sunt tare emotionata si, recunosc, mi-e si putin teama. Au trecut 8 ani si 10 luni de cand am fost ultima oara mamica si, desi am avut in instinct cum sa amenajez spatiul nostru, ma gandesc daca mai stiu sa fac restul de gesturi pentru bebelus. Emotii, sperante si gandire pozitiva e tot ce avem nevoie.
Comentarii