-
Desi ar trebui sa fiu in al noualea cer, acum, cand mai e putin si bebelina o sa stea in bratele noastre, astazi am experimentat un episod urat de plans. Nu, nu e de la schimbarile de stare emotionala, nici de la hormoni. Pur si simplu a fost un plans plin de tristete, de epuizare, datorar faptului ca ma simt coplesita.
Am lucrat pana saptamana trecuta, inclusiv, in conditiile in care atunci mai aveam 10 zile si nasteam, dar nu ma pot plange, pentru ca am cea mai placuta si nestresanta meserie, cu cel mai linistit loc de munca si inconjurata de oameni minunati, ceea ce rar putem zice despre mediul de la locul de munca din Romania. Am tot zis ca ma opresc si stau linistita, dar nu am putut. Dar nu asta m-a coplesit. Ci faptul ca multi depind de mine ai multi trag de mine si eu m-am fortat sa ii ajut. Sunt singura cu permis din familie si asta implica multe responsibilitati. Si alergatura. Ia sotul de la munca, du copilul, ia copilul de la scoala, trebuie mers la supermarket, du-te la clinica (40 km pana acolo), alearga dupa reteta, dupa vitamine, du-te la macelarie. Si, pe langa asta, casa e inca in constructie si recunosc ca ma copleseste cand vad atatea nefacute si trag dr mine sa fac ce pot. Dar, scriu acest articol tocmai ca sa va indemn sa fiti voi mai intelepte ca mine: delegati cat puteti din sarcini si treburile casei. Mai ales in ultima luna. Eu am gresit si azi corpul meu a refulat si bebelina a simtit si ea, pentru ca a inceput sa se miste agitata. Sarcina are nevoie de multa energie ca sa se dezvolte. Si noi, mamicile gravidute, avem nevoie de liniste, afectiune si relaxare, ca sa avem de unde da inapoi si sa avem rezervorul plin pentru micile minuni din burta.
Comentarii