-
Dureri de spate, somnolenta, dificultati de respiratie, anxietate, dificultati de concentrare. Toate astea cred ca definesc perfect saptamana 38 de sarcina. A fost un drum lung, anevoios pe alocuri, dar care stiu ca a meritat fiecare moment, deoarece la capatul lui se afla un nou inceput, in care o sa imi strang puiul la piept. Hormonii astia, fiindca acum putem sa dam vina pe ei, incep sa isi faca tot mai rau de cap. Gandurile sunt din ce in ce mai intense, apar tot felul de temeri, legate de nastere, de adaptarea la noul stil de viata, la tot ce urmeaza. Arsurile deja au devenit o obisnuinta urata, la fel si starile de oboseala. Astept cu nerabdare, numar zilele. Probabil si faptul ca am intrat in prenatal si nu mai merg la serviciu isi spun cuvantul. Oricat de obositor psihic era jobul, prin prisma programului, a muncii si a sefilor, nu sunt si nu voi fi niciodata genul de femeie care sa se rezume la a fi o intretinuta. La fel cum si statul cu socrii, lucru de care am fugit de cand ma stiu, e provizoriu si suportat de gandul ca in viata trebuie sa ai si rabdare, nu vin toate cand ti le doresti iar pentru unele lucruri trebuie sa muncesti. Gandul ca in curand o sa vina ea, ca peste cateva luni o sa fim la casa noastra si nu o sa mai fiu nevoita sa aud alte puncte de vedere si sa simt atata presiune din partea rudelor, e motivatia perfecta Rabdare.
Comentarii