Astazi vreau sa va povestesc despre kilograme sau mai bine zic cum încerc eu sa o duc bine psihic în sarcina.
Mereu am avut o problema cu greutatea, din adolescenta am tinut diete peste diete, mers la sala..am încercat chiar si pastile..dar si organismul meu este cum ar spune sotul meu"ma îngras doar daca stau pe lânga ciocolata".
Când am început sa planificam minunea din viata noastra am renuntat la diete drastice si am mâncat sanatos dar sarcina ma prins destul de plinuta.
Primele 4 luni de sarcina mi-a adus 6 kilograme în plus.. si ma întreb cum atâtea având în vedere ca puteam mânca mai nimic fara sa vomit..apoi la urmatorul control când doctorita mi-a oprit vitaminele am stagnat iar apoi am început din nou sa iau în greutate dar mai stabil.
Acum avem 35 saptamâni..deja am adunat 20 kilograme, psihic stau aproape de depresie ...medicul a zis ca trebuie sa iau maxim 15-16 kilograme toata sarcina iar eu mai am 5 saptamâni si am depasit deja limita de mult..având atâtea probleme cu greutatea din adolescenta va dati seama ca o iau razna când ma urc pe cântar. Eu sper ca bebelina sa fie bine dar eu psihic cedez nervos, chiar daca unii încearca sa ma încurajeze ca o sa am timp sa slabesc ..
Problema este ca unii ma încurajeaza ca important e sanatatea mea si a copilului, kilogramele vin si se duc..dar unii ..pe care deja îi urasc ( culmea ca sunt si ele mame si au trecut prin asta) au început sa îmi spuna ca vai dar ce mare sunt, ce burta mare am, ce copil mare o sa fac, de parca o sa nasca ele sau o sa creasca ele copilul meu.
Si asa îmi vine sa plâng când vad cât de mare sunt si ma gândesc doar la copilul meu sa fie sanatos dar sa îmi spuna alte persoane cât de mare sunt si ce copil mare o sa fac..îmi vine sa o iau razna.
În concluzie, nu va jucati cu psihicul unei viitoare mamici..voi nu stiti ca daca nu poti sa spui ceva frumos mai bine nu spui nimic..
Comentarii