Retete pentru tine

Nasterea Sarei

  • Trimis de Anda08
  • 29 martie 2013, 12:33:54 EET
  • 1.657 vizualizari
Trimite Denunta

Mereu am avut emotii gandindu-ma la momentul acesta, cel in care trebuie sa scriu povestea nasterii Sarei, asta pentru ca dincolo de actul in sine, este ceva mult mai mult, special, personal, greu de explicat in cuvinte, lucruri care pot fi intelese doar de mame. Sarah doarme si imi aduc aminte de zile in care in casa era la fel de liniste ca acum si ma gandeam ca in pustietatea asta trebuie sa apara un copil sa schimbe totul, sa dea viata prin simpla lui respiratie.

Povestea nasterii Sarei...

....este singura poveste care nu incepe cu "a fost odata", ci  cu "va fi", este singura poveste in care din durere rasare viata.

 

Dintr-o frumoasa poveste de dragoste, noi, Sanda si Florin ne-am casatorit in 25 august 2007. Dupa 1 an si jumatate am primit o minunata veste ca VOM FI PARINTI!

 

La inceput nu ne venea sa credem, aveam o bucurie imensa, emotie si putina teama! Dar bucuria a fost umbrita repede de o hemoragie, din care am trecut cu bine! Intr-o frumoasa zi de martie am auzit pentru prima data inimioara puiului nostru, batind tic-tac repede. Nu pot descrie in cuvinte acest sentiment atit de minunat. Sarcina a fost usoara, frumoasa, atata bucurie nu pot exprima, puiul crestea, crestea. Am aflat ca vom avea o fetita!Ne-am bucurat nespus!

 

Si iata ca timpul trecea repede, repede si intr-o frumoasa zi de  octombrie, in 29, am plecat la control, imi amintesc un drum anevoios pina la Cluj, un drum in care  toate gropile le-am simtit in plin. Era seara! Dupa control aflu vestea cea mare  ca puiul se pregateste de a se naste! Aveam 37 de saptamini! M-au internat de  urgenta pentru cezariana fiind o sarcina pelviana! Aveam emotii mari, si bucurie  ca in sfirsit imi voi tinea puiul in brate si ne vom cunoaste! Gata m-au dus in  sala de pregatire.

 

Aici numai oameni minunati! Ma incurajau. Incercam sa imi pastrez calmul, sa ma gindesc numai la lucruri  frumoase! La ora 21 intru in operatie. Ma rog la Bunul Dumnezeu sa ma ajute si  sa ne ocroteasca. Doctorul meu cit si o doctorita isi fac treaba, o anestezista  priveste monitorul la care sunt conectata si imi mingaie parul, o asistenta ma  tine de mina.

 

Numar minutele! Nu simt nimic... Sunt amortita. Doctorii vorbesc despre concediu lor. Am asa o stare de neliniste. Din cand in cand ma  uit catre geam si imi vad sotul privindu-ma neputincios si grijuliu. Asta imi  mai da tarie. La 21:12 s-a nascut fetita noastra Sarah Alexandra!

 

In secunda urmatoare aud un plans asa suav si  dulce!!! Il asteptam de mult.. Ma napadesc lacrimile  siroaie..incep sa pling cu suspine.. Vad ca se apropie de mine un pui de om,  puiul meu drag ce il astept de 9 luni, o fetita, cu o fatuca asa alba si  curata..si senina..si frumoasa..numai un pic mi-o arata, o sarut cu atita  dragoste..si mi-o ia A deschis ochisorii mici si m-a privit, tacind.  Eram  asa de fericita ca e bine! Nu imi venea sa cred ca e a mea! In urmatoarea  secunda toate incep sa o ia razna..Incep sa ma sufoc, nu am aer, doar o senzatie  uriasa de varsatura, strig sa imi ia masca de oxigen jos, cer o tavita,  monitorul a dat alarma, tensiunea si toate o iau razna de-a binelea. Incep sa ma  umflu, aproape nu mai vad nimic cu ochii, doctorii vad ca mi se intampla ceva,  da aud ca am intrat in soc anafilactic! Facusem alergie la un  antibiotic! Imi era tot mai rau, nu puteam sa respir, incep toti doctorii si  asistentele sa se alarmeze, incep un tratament sa imi administreze.

Doctorul meu isi facea treaba, se vede ca e afectat, se uita  mereu peste paravan la mine sa vada cum reactionez la tratament..Sarah plangea  si ea puternic. Ma rog tot timpul la Dumnezeu sa ma ajute, sa imi vad fetita  crescand..Traiesc cu amintirea chipului ei..Nici acum nu stiu de unde am avut  atita tarie, numai de la Dumnezeu cred..In cateva minute care mi-au parut cele  mai grele din viata mea, incep sa imi revin, cu ochii acoperiti de lacrimi si  fara strop de putere imi linistesc doctorul, intreaga  echipa ma felicita  si imi da vesti despre micuta, 3150 gr, 55 cm, scor agpar 10! Sunt atit de  fericita! Iasa si asistena sa ii dea de veste proaspatului tatic stresat despre  mine si fetita! S-a mai linistit si el! E foarte fericit.

 

A urmat o noapte lunga, grea. Am  fost tinuta sub observatie si tratament toata noaptea find un risc urias sa se  repete socul anafilactic. Dar a trecut si noaptea.

Dimineata mi-a adus fetita la alaptat. Am simtit ca timpul  s-a oprit in loc doar pentru noi. Suntem atit de fericiti! Imi tin puiul in  brate, e ciudat, parca o stiu de o vesnicie, dar acum o vad pentru prima oara,  pot sa o simt calda, moale, pot sa o sarut, sa mangai, sa o miros, sa vad daca e  tot atat de frumoasa pe cat mi-o imaginam eu. Realitatea bate imaginatia. Suntem  doar noi doua, restul persoanelor din jurul meu nu mai exista. Timp de 9 luni  ne-am pregatit sa devenim parinti, dar nimeni nu ne poate invata acest lucru.  Sarah este darul nostru de la Dumnezeu, ne lumineaza fiecare zi din viata si ne  implineste! Este mai mult decit ne-am putut dori vreodata! Te iubim, pui mic!  Mami si tati!!

 

Despre nastere si alte mituri cu care te vei intalni:

Nasterea pas cu pas

Nasterea copilului este un proces care are trei stadii. Primul stadiu este  faza inceperii regularizarii cotractiilor combinata cu subtierea si  dilatarea cervixului. Odata cu progresarea in… ... citeste mai departe

Miturile cu care te intalnesti dupa nasterea copilului tau

De-a lungul Odiseei Sarcinii, viitoarea mamica viseaza cu ardoare momentul magic in care isi va tine bebelusul in brate. La acea zi frumoasa care pare inconjurata de nori roz de fericire... Dupa… ... citeste mai departe

Minunea unei nopti de martie

Au trecut deja 8 zile de cand s-a intamplat. In                                           primele zile nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la cum sa transform in cuvinte totul. Apoi a trebuit sa… ... citeste mai departe

 

autor: membru Desprecopii.com sandaandre  - Toate drepturile rezervate (c) 2012