31 raspunsuri la acest subiect

[andaghe]

Ah, poate daca primeste atentia si ajutorul dorit totul va fi istorie. Personal am avut un episod de genul asta in adolescenta, pentru ca imi doream mai multa atentie. Stiu ca mi-a trecut cu prieteni aproape si tot soiul de noi activitati care m-au incantat.

Multa rabdare si ganduri bune va doresc!! La amandoi!

[marius]

Nu cauta un raspuns acuzandu-i tatal. Problema nu e acolo acum. Indreapta-te 100% catre baiat ca suport. 
Iesiti impreuna, povestiti fara sa-l tragi de limba Lasa-l sa vorbeasca si asculta. Este necesar sa te simta de partea lui. Iubeste-l in asa fel incat sa simta asta.  Cred ca asta ar avea nevoie cu disperare. De iubire, afectiune. E posibil sa nu spuna asta  Stima de sine este scazuta, probabil nu are incredere in nimeni si in nimic. 

Tehnic discutand are nevoie de medicatia prescrisa de medicul psihiatru. Ar fi bine sa nu devina leguma. Doar sa il ajute sa iasa din criza. 
DAR 

Risc un procent - 80% are nevoie de relationare, de afectiune, de partener de discutie de cineva sa-l asculte neconditonat, sa-l accepte si sa-i accepte impasul si sa il ajute sa mearga mai departe. Are nevoie de puncte in care sa creada, de repere noi, de orizont.

Insa trebuie RABDARE. 

Si sustinere constanta. Da e bine ca e asa si nu altfel. Pentru ca se poate lucra. Se poate reveni pe un drum bun. Este imperios necesar insa SA CREZI chiar tu in asta. Pentru ca te va simti daca nu va fi asa. Cum te va simti si daca esti un sprijin real. El trebuie sa te accepte. Tu poti doar sa oferi, de aceea este important CUM OFERI.

Afla-i problema cu tact. Azi, maine... Incearca sa-i propui variante. Sa aleaga. Joaca-te cu el provocandu-l sa gandeasca, sa aleaga sa-si ocupe mintea in mod constructiv cu subiectul EU CUM FAC?

AI INCREDERE!

[maria2016]

Pacino si noi am trecut prin ceva asemanator. Nu a incercat dar le-a spus profesorilor la scoala ca are ginduri de sinucidere.

 

Asta s-a intimplat la 13 ani acum are 16 si sintem bine.

Ce am facut noi

- a mers la doi psihologi vreun  an - unul la scoala si unul in afara scoli

- nu l-am lasat singur acasa vreo 2 luni

- am mers mult in paduri/parcuri

- am stat mult in preajma lui si l-am facut sa inteleaga ca eu sint aici si orice problema are eu i-o pot rezolva

- profesori l-au ajutat enorm la scoala 

- l-am luat la biserica si s-a spovedit si surprinzator a ajutat - a simtit ca toata lumea ii este alaturi si il ajuta

 

Ceea ce cred ca a ajutat este sprijinul din toate partile.

 

Acum este bine dar eu sint tot in preajma lui si tot incerc sa il fac sa simta ca eu sint aici sa il sprijin in orice.

Editat de maria2016, 29 ianuarie 2019 - 05:35 .

[pacino]

Va multumesc asa de mult!Sa stiti ca am citit tot cu mare atentie.

 

Psihiatra care l-a diagnosticat mi-a spus sa fiu foarte atenta,mai ales ca e baiat.Si la baieti e mai periculos pentru ca ei sunt mai determinati cand vine vorba de a-si lua viata.Va avea terapie individuala si de familie.

 

Am momente cand mi se pare ca totul a fost un vis,tot nu-mi vine sa cred.Si am momente cand ma cutremur,realizez ca azi ar fi putut fi in pamant!Stiti cliseul ala cu "intr-o secunda viata ti se poate schimba radical"?Si cat de aproape am fost.

[Letitia1]

Pacino fii tare! O sa reușiți sa ieșiți la un liman, n-am nici un dubiu! 

[michelle-usa]

Pacino ma cutremur cand citesc prin ce treceti.  ma rog pt voi: pt putere , intelepciune, doctori buni...liniste si credinta. 

[redactor]

Multa putere si rabdare iti doresc! 

[pacino]

"Vreau sa merg in cautarea unui animal care nu exista si sa mor pe drum"-asa vorbea copilul meu drag aseara.Acest animal este fericirea.Am vorbit vreo 3 ore despre moarte,despre viata,despre motive pentru a trai.

 

"Asa cum exista dreptul la viata,ar trebui sa existe si dreptul la moarte"...

 

"Chiar daca nu cred in Dumnezeu,nu cred ca El ar trimite un copil in iad pentru ca s-a sinucis"...

 

"Nu stiu ce e dincolo,poate intuneric total,poate ca aici"...

 

Asta e depresia!

[marius]

Rabdare..... si vorbiti... De asemenea iesiti ... la plimbare,...oriunde. Multa rabdare si perseverenta.

[michelle-usa]

"Vreau sa merg in cautarea unui animal care nu exista si sa mor pe drum"-asa vorbea copilul meu drag aseara.Acest animal este fericirea.Am vorbit vreo 3 ore despre moarte,despre viata,despre motive pentru a trai. "Asa cum exista dreptul la viata,ar trebui sa existe si dreptul la moarte"... "Chiar daca nu cred in Dumnezeu,nu cred ca El ar trimite un copil in iad pentru ca s-a sinucis"... "Nu stiu ce e dincolo,poate intuneric total,poate ca aici"... Asta e depresia!

are un suflet tare zbuciumat.... tare rau imi pare de el si de voi.  Dar e de mare ajutor ca sunteti alaturi de el.... si ca ati aflatoxin la timp. Citeam undeva ca in urmatoarele luni treb supravegheat 24/7. Cateva sfaturi cate imi vin in minte, poate cateva nu sunt noutati: 1. Sa aibe o cutie- gratitude box, in care pe fiecare zi, sapt pe un bilete-post it notes- sa scrie ce I s a intimplat bine , moment/ eveniment de cate s s bucurat si cu data. La sf anului de craciun le cititi impreuna. 2. O cutie - blessing box in care tu sa scri pe bucatele mici de hartie “ esti binecuvintat pt ca...” si completezi de ce.... iar el sa ia cate un biletel cand e trist . 3. Sa citeasca Biblia- sa nu se ia dupa altii si sa se convinga singur de ce spune/ nu spune Dumnezeu. 4 . Viata e f unpredictable.... nu stie niciodata ce plan are Dumnezeu cu el... si traieste cu un scop. De el depinde sa caute si sa afle pt ce a fost lasat pe pamintul asta si pt ce traieste. 5. Spunea cineva ca viata e f pretioasa si nimeni nu are dreptul sa ia viata cuiva nici macar a lui, pt ca nu ei au creat-o. 6. Sa nu va lasat I de terapie 7. Mers si la un preot cate sa l sfstuiasca.8. Eu cred mult in rugaciune.... sper sa crezi si tu.9. Sa voluntarieze undeva.

Editat de michelle-usa, 01 februarie 2019 - 04:22 .