41 raspunsuri la acest subiect

[buflea]

Viv, da, comunicarea e importanta ...dar cum poti sa comunici unei femei, la inceput de relatie, ca iti place tot la ea, in afara de silueta ...mai ales cand iti dai seama ca nu ar trebui sa simti asa ...

Acum in timp ce scriu, ma gandesc daca chiar trebuie sa ne simtim vinovati pentru ceea ce simtim, doar pentru ca nu e etic ?

[buflea]

Daca merg la terapeut inseamna ca exista o problema. In cazul asta amandoi trebuie sa o constientizeze. Daca el crede ca problema este greutatea, mi se pare incorect fata de ea sa nu-i spuna direct ci eventual “surprise, surprise” in prezenta unei terte persoane - terapeutul. In my book he’s not taking responsibility, beside other issues.

 

Exact asta spune si el ...ca nu crede ca o sa fie in stare sa spuna adevarul in fata terapistului si nu stie cum sa dea totusi aceasta problema pe fatza.

[andaghe]

Nu, normal că nu, vinovăția apare când ceea ce simțim este ascuns intenționat.

[andaghe]

Există cineva căruia îi place totul, tot timpul la partener? As vrea sa îl cunosc, probabil e cel mai fericit om care există. 

Doar că , în funcție de prioritățile și scopurile cuplului, unele trăsături sunt mai importante decât altele, așa că ce e in "liga a doua" se poate trece cu vederea oarecum. Sau nu? Eu cred , așa cum am mai spus că depinde mereu de moment, de ce urmează de acum incolo. Dacă se păstrează aceleași motive ca la început sau se schimba.

 

[buflea]

Pai se pare că este posibil. Cred că sunt chiar multe relații distruse de blocajele oamenilor. Atât de ciudate aceste blocaje și atât de superficiale par unele. Dar exista. Ni le formam din copilărie, presupun. "Pe cine iubești mai mult?" "Îmi plac blonzii"..etc. Acum spunând îmi aduc aminte la vârsta adolescenței de o grămadă de stereotipuri din astea, vehiculate intre noi, fetele. "Aa, mie nu-mi plac băieții scunzi.." prostii din astea izvorâte din insuficienta dezvoltare, depășite ulterior (în cazul meu) dar probabil nu de toată lumea. Edit să corectez un cuvânt

 

Asa este, sunt multe relatii care nu pot evolua din cauza de stereotipuri emotionale, care nu pot fi intelese de cei din afara si cateodata nici de cei din interior.

 

Intrebarea mea este:

 

Credeti ca trebuie lucrat la aceste blocaje, credeti ca se pot educa si in final elimina ? 

Sau trebuie luate asa cum sunt, ca pe niste imperfectiuni ...si cautata persoana care se incadreaza perfect in standardele noastre emotionale ?

[buflea]

Nu, normal că nu, vinovăția apare când ceea ce simțim este ascuns intenționat.

Mda, dar in cazul asta, el a ascuns pentru ca a crezut ca in timp o sa treaca peste ...nu cred ca minte, sau in fine, e posibil sa nu minta.

 

Mi s-a intamplat si mie in tinerete ... exact la fel, am incercat sa trec peste o bariera emotionala si nu a mers. De aceea inteleg acest post. Ce totusi as putea sa ii reprosez este perioada de 1.5 ani. E cam mult ...eu am plecat dupa 2 luni, fara sa am curajul sa spun de ce.

 

Ah, ce e interesant este ca acum nu cred ca m-as mai bloca in aceasta bariera, simt ca as putea sa o tolerez. Deci ceea ce simtim acum poate fi tolerabil mai incolo ...de aceea intrebarea, daca ar trebui mers in viata strict pe instinctele / atractiile prezentului, sau o relatie (pe care o dorim permanenta) ar trebui abordata mult mai rational ?

Editat de buflea, 29 octombrie 2017 - 19:19 .

[viviana]

Viv, da, comunicarea e importanta ...dar cum poti sa comunici unei femei, la inceput de relatie, ca iti place tot la ea, in afara de silueta ...mai ales cand iti dai seama ca nu ar trebui sa simti asa ...

Acum in timp ce scriu, ma gandesc daca chiar trebuie sa ne simtim vinovati pentru ceea ce simtim, doar pentru ca nu e etic ?

 

 

Viv, da, comunicarea e importanta ...dar cum poti sa comunici unei femei, la inceput de relatie, ca iti place tot la ea, in afara de silueta ...mai ales cand iti dai seama ca nu ar trebui sa simti asa ...

Acum in timp ce scriu, ma gandesc daca chiar trebuie sa ne simtim vinovati pentru ceea ce simtim, doar pentru ca nu e etic ?

 

Da, Buflea, asa e. E o dilema filosofica. De multe ori m-am intrebat si eu asta. Cat de corect este fata de noi insine sa nu spunem ce simtim, doar pentru ca nu e etic?

Si in acelasi timp nici nu e corect sa nu-i spui adevarul persoanei pe care o iubesti - pentru ca e posibil sa o ranesti. 

 

Am avut un amic si avea o mare iubire. Dar mare! Ei iubita lui, cand era nuda avea ceva ce nu-i placea lui si nu putea avea erectie decat daca trecea cu vederea.

Ei bine, dupa ce am discutat nopti intregi ce si cum  am ajuns la concluzia ca ea are dreptul sa stie ce il retine pe el uneori si i-a spus. Ea a luat masuri si relatia a mers mai departe.

 

E complicat. 

[viviana]

Asa este, sunt multe relatii care nu pot evolua din cauza de stereotipuri emotionale, care nu pot fi intelese de cei din afara si cateodata nici de cei din interior.

 

Intrebarea mea este:

 

Credeti ca trebuie lucrat la aceste blocaje, credeti ca se pot educa si in final elimina ? 

Sau trebuie luate asa cum sunt, ca pe niste imperfectiuni ...si cautata persoana care se incadreaza perfect in standardele noastre emotionale ?

Da, eu cred ca da, daca se vorbeste despre ele.

Chiar cred ca un cuplu poate depasi bariere emotionale daca le stiu si daca se ajuta reciproc.

 

Dar stii ele nu sunt imperfectiuni. 

Mai degraba cautam o persoana care sa se plieze pe standardele noastre fizice si chimice decat pe cele emotionale.

Eu nu as putea avea o relatie cu un barbat blond sau cu unul cu parul lung - ma rog asta era in tinerete, acuma nu stiu...

[buflea]

Viv, eu ma intreb ce sanse de succes are o relatie care incepe cu terapie ? Unde e senzatia ca ai gasit barbatul perfect ...

 

Un barbat blond e similar cu o femeie grasa ...adica niste trasaturi pe care noi le percepem ca imperfectiuni fizice in raport cu standardul nostru.

 

M-am gandit acum si cred ca "my breaking deal" ar fi un partener care are pets ...ce porcarie sa spun asta, ma simt exact ca barbatul din postul de la inceput. Dar este o realitate, nu imi plac animalele si nu pot trai cu ele ...daca ma gandesc bine, nu sunt foarte sigura ca vreau sa lucrez la acest aspect, desi cine stie, poate ca as face-o daca as fi indragostita ...dar oare ar rezista in timp o relatie care incepe deja cu eforturi ?

 

Voi ce breaking deal aveti ?

[andaghe]

Pai ascuns e tot ascuns, nu mai contează motivul, că vrei sa salvezi lumea sau doar pielea ta :))

Plus că ascunsul face mai rău "autorului", te simți în primul rând vinovat fata de tine. Asta daca îți conștientizezi exact trăirile, ideile, posibilitățile. Dacă nu, îi cauți nod în papură partenerului fara sa înțeleagă niciunul nimic.

Viviana , stereotipurile sunt imperfectiuni din prisma universalității. Eu una așa văd omul total, ca pe cel care accepta tot și toate, fără judecăți, fără trăiri afective legate de diferente, nelegat de ideile altora, un fel de "sfânt" care probabil nu exista in realitate dar care este totuși un ideal.

Dacă o luăm pe fir in jos pornind de la un blocaj din asta, cred că descoperim de cele mai multe ori că motivația nici macar nu e interna, construita individual, ci cumva împrumutată.

Mă tot gândesc la un breaking deal de care întreabă Buflea, momentan nu îmi vine niciunul in minte, în afara de defectele de caracter care nu fac cazul discuției, este evident de ce nimeni nu vrea un mincinos :)))  aveam la un moment dat o chestie că "nu-mi plac blonzii", dar era mai mult un "îmi plac bruneții mai mult", întâmplarea a făcut că mereu am avut parte de o experiență relevatoare care mi-a demonstrat ce pueril era sa spun chestii din astea. Adică a fost și blond, și mai mic, și mai gras, și mai slab.... 

A, am găsit : nu as putea avea o relație cu un bărbat mult mai în vârstă. Deși....