14 raspunsuri la acest subiect

[ghedia]

Buna Vio. Din ce spui tu, se pare ca nu ai fost niciodata tratata adecvat cu suferinta ta. Un psihiatru iti prescrie o schema de tratament pe care o adapteaza in functie de raspunsul tau la medicatie. Dar nu ai spus nimic de psihoterapie, daca ai facut si cat timp ai facut. Psihoterapia este esentiala pentru a diminua frecventa si intensitatea recidivelor. Sunt convinsa ca nu e usor, dar sunt convinsa ca exista si solutii. Daca momentan nu esti pe tratament si esti insarcinata, e nevoie de sustinere din partea unui psihoterapeut si poate nu va fi nevoie de antidepresive si anxiolitice. 

Am avut mai multe episoade depresive majore. Unul din ele chiar inainte de prima sarcina. Unele lucruri se sterg din memorie. Nu-mi dau seama daca atunci cand am ramas insarcinata renuntasem la pastile sau eram in faza de a le reduce drastic. Eu luam Remeron. Cert e ca pastile nu am luat fiind insarcinata. Insa am continuat psihoterapia pana undeva in luna a 5-a. Dupa sarcina n-am mai avut probleme o perioada lunga de timp. Deci practic nu am recidivat 7 ani. In 2012 am avut un alt episod destul de urat, am fost la un pas de internare, dar din lipsa de timp am amanat-o si am acceptat tratamentul medicamentos, pe timp destul de scurt (cateva luni). Sunt mai mult de doi ani de cand fac psihoterapie (chestiile astea nu dureaza putin, din pacate si nici nu-s prea ieftine) si acum sunt gravida in 8 luni si eu zic ca sunt bine.

Asa ca incerca cu calm sa gasesti cea mai buna solutie, cauta ajutor si sigur se vor gasi doctori care sa te sfatuiasca. Inca ceva. Psihologul meu spunea ca in general in sarcina si dupa sarcina, din cauza protectiei hormonale, nu prea apar probleme. La mine asa a fost, dar evident, nu e o regula. Sanatate.

[Vio81]

Draga mea,nu am urmat psihoterapie,am fost la psihiatru care zice ca e si psiholog,am vb,ma descarcam doar,dar nu a incercat cu mine nici o schema de psihoterapie,practic nu stiu cu ce se mananca psihoterapia asta,si sa ti spun sincer ,nu prea cred in puterea cuvantului,eu ma bazez mult pe pastile,nu cred ca m ar putea ajuta cu ceva psihoterapia,atata timp cat eu ma simt rau,nu stiu,nu va contrazic,atata timp cat nu am incercat,sunt reticenta.Din pacate a treb sa renunt la sarcina,a fost pragul vietii mele,am zis ca mor,chiar nu mai voiam sa traiesc,nici macar pt copilul pe care il am.Inainte sa raman insarcinata cu fetita pe care o am ,am facut tratam 8luni ,totul a fost ok,am redus de tot can am aflat de sarcina,a fost totul bine.Dupa ce fetita a facut 1an am ramas iar insarc si atunci am facut recidiva,parca inebunisem,o luasem razna,nu am putut sa mi revin sub nici o forma,a treb sa renunt la sarcina.Dupa avort,am murit,asa voi fi toata viata,cu gandul la puiul pe care l am ucis,asa vad eu lucrurile,acum sunt sub tratam,am venit in Rom ,am ajutor cu fetita,in schimb sunt agitata,nu mi gasesc llocul,am cosmaruri cu bebei,e f greu,sper sa revin pe linia de plutire,am inceput sc de soferi sa ma ocup cu altceva,e greu,ma consider o criminala,asa voi fi mereu,va multum ,astept alte pareri si trairi ale voastre,va pup!!

 

 

[Vio81]

Draga mea,nu am urmat psihoterapie,am fost la psihiatru care zice ca e si psiholog,am vb,ma descarcam doar,dar nu a incercat cu mine nici o schema de psihoterapie,practic nu stiu cu ce se mananca psihoterapia asta,si sa ti spun sincer ,nu prea cred in puterea cuvantului,eu ma bazez mult pe pastile,nu cred ca m ar putea ajuta cu ceva psihoterapia,atata timp cat eu ma simt rau,nu stiu,nu va contrazic,atata timp cat nu am incercat,sunt reticenta.Din pacate a treb sa renunt la sarcina,a fost pragul vietii mele,am zis ca mor,chiar nu mai voiam sa traiesc,nici macar pt copilul pe care il am.Inainte sa raman insarcinata cu fetita pe care o am ,am facut tratam 8luni ,totul a fost ok,am redus de tot can am aflat de sarcina,a fost totul bine.Dupa ce fetita a facut 1an am ramas iar insarc si atunci am facut recidiva,parca inebunisem,o luasem razna,nu am putut sa mi revin sub nici o forma,a treb sa renunt la sarcina.Dupa avort,am murit,asa voi fi toata viata,cu gandul la puiul pe care l am ucis,asa vad eu lucrurile,acum sunt sub tratam,am venit in Rom ,am ajutor cu fetita,in schimb sunt agitata,nu mi gasesc llocul,am cosmaruri cu bebei,e f greu,sper sa revin pe linia de plutire,am inceput sc de soferi sa ma ocup cu altceva,e greu,ma consider o criminala,asa voi fi mereu,va multum ,astept alte pareri si trairi ale voastre,va pup!!

 

 

[Pepco]

Eu nu consider ca esti o criminala. Nu stiu cate femei ar fi rezistat unei asemenea situatii. In plus, niciun doctor din lumea asta, indiferent de specializarea lui, nu-ti putea garanta siguranta ta sau a sarcinii. In perioada de sarcina si dupa aceea.

[Vio81]

Va multumesc pt cuvintele frumoase,a fost o recidiva urata ,cu simptome f greu de suportat,nici acum la 3luni de la incep trat nu ma simt bine,cateodata simt ca mi se inclesteaza gura si pe nas parca imi iese otrava,un fel de toxicitate ,simt ca ma sufoc,ca ma prabusesc,in final ma adun cu greu si o iau de la cap.Va doresc tuturor sanatate multa!!!