Da, e greu si cu Alzh.... intra-devar astea-s lucrurile cele mai rele, lucrurile care le pot pune in pericol viata.
Si bunicul a suferit de alzh, o vreme a fost o forma usoara, confundabila poate cu batranetea - mai uita cateceva, sau povestea aceleasi lucru de 2-3 ori intr-un interval scurt de timp.
La el mare problema dupa ce incepuse sa se agraveze boala, a fost ca pleca de acasa bantuia pe strazi, plus ca aduna diverse lucruri si le aducea acasa cand revenea. Noi trebuia sa debarasam, iar apareau si tot asa... Problema cea mai grava a fost cand pleca, ca incepuse sa uite drumul si nu mai stia sa se intoarca... Atunci am luat hotararea de a-l duce la un camin (da, alt camin, 2 bunici, 2 camine! la ceilalti 2 nu a fot nevoie, erau la tara si au murit in curtea lor sau la spital)... Dar iar, a fost singura solutie, el fiind fizic destul de in forma, se putea deplasa bine, era greu sa-l opresti, oricum se si supara...
Bunicul era sotul bunicii de a murit recent, deci erau in aceeasi casa, erau femeile de aveau grija de bunica la vremea respectiva, dar ce sa-i faca?! Nici nu erau angajate pt bunicul, dar nici nu am fi stiut pe cine sa aducem... Macar partea pozitiva a fost ca boala asta in stadiul sever nu si-a facut simtita mult prezenta, dar tot au fost vreo 3-4 ani, sa zicem (ca inainte sa zicem ca era acceptabil).
Tot asa, ajunsese sa mai recunoasca pe nimeni... dar uneori stia sa acopere prin raspunsuri, chiar ne spusese medicul, ca oamenii inteligenti, cu studii, chiar daca boala nu alege dupa criteriul asta, stiu ca se sustraga de pe un raspuns concret...
Il mai intrebau ai mei de mine, de ex, cand mergeam toti "stii cine este?" si el raspundea "cineva drag noua..." parea ca nu-si mai da seama cine sunt, dar nici nu respingea total omul..... sau o fi stiut ca am fost cineva care a insemnat ceva pt el. Imi pare rau ca fetele nu mi le-a cunoscut in adevaratul sens al cuvantului, ca nu a stiut de ele, caci "la vedere" s-au cunoscut.. A murit acum 3 ani...