Povestea noastra incepe in aprilie. . . dupa o perioada in care am crezut ca nu e pentru mine sa ajung mama sa imi tin puiutul in brate si sa-l aud cum rosteste primele cuvinte sau primi pasi , desi am 23 de ani si tot viitorul inainte la mine totul sa oprit in loc cand am aflat ca nu pot avea copii din cauza infertlitati , nu m-am dat batuta si am tot incercat dar nimic a trecut ceva timp am inceput sa ma impac cu gandul ca nu voi fi mama , timpul a trecut deja eram amandoi ( sotul) impacati cu idea ca nu o sa fim parinti pana intr-o zi cand menstruatia intarziase cu o luna si am crezut ca e ceva in neregula , mi-am facut programare la ginecolog sa vedem care e problema . A venit si ziua cand trebuia sa merg la control, am intrat si sus pe masa de consult , se uita atent si zambitor imi da raspunsul ca ceea ce am eu se vindeca dupa 9 luni , nu am inteles ca sunt gravida, in momentul ala m-am speriat si am inceput sa tip la doctor ca nu se poate e cancer? sau ce? si ma linistit ma si mi-a aratat la ecograf ca pur si simplu eram insarcinata in 16 saptamani si urma sa am un baiat perfect sanatos. Am bufnit in plans era minunat dupa atata timp si incercari multe sa ajung sa fiu mama ceea ce am simtit atunci nu poate fi descris in cuvinte. Imi aduc aminte ca mergeam spre casa si imi venea sa opresc pe toata lumea si sa le spun ca sunt gravida , cu poza de la ecograf in mana l-am asteptat pe sotul meu , acesta intrand ma intreaba daca totul a fost ok la consult , nu am vrut sa stric surpriza, nu prea am ceva dar o sa fie totul bine cam in 5 luni daca e totul ok , si i-am aratat poza , nici nu-i venea sa creada a crezut ca glumesc ,a fost o veste pe care nu o astepta nici el nici eu ca dupa un an si jumatate de tratamente totul sa se rezolve de la sine . . .
Comentarii