Ieri dimineata cumparaturi cu cei doi mici in Kaufland, iar dupa-amiaza o ora in parc cu ei, seara dupa ce am terminat curatenia si voiam sa ii pregatesc de somn, incepe sa ma ia incet incet o durere la fiecare pas pe care il faceam. Pana la urma i-a pus sotul la somn, ceea ce inseamna sa ii schimbe, sa le puna pampers si sa ii duca in patutul lor unde vor adormi independent. Eu aveam un curs pe zoom si cand sa iau pauza si sa ma ridic, am intepenit de durere. Deja ma gandeam cum voi dormi in sufragerie si ca nu mai am nici o speranta sa ajung in dormitor, efectiv nu puteam sa mai fac un pas de durere. Ma gandeam ca e din cauza ca uitasem sa imi iau magneziul o singura zi, bine ca era cutia in aproprierea mea. Mai aveam o ora jumatate de curs, am stat pe scaun si apoi cand s-a terminat, am reusit sa ma tarasc incet incet pana la toaleta apoi in pat. Nu credeam ca poate fi asa dureros sau poate am uitat cum e durerea aceasta de la ceilalti doi. In timpul noptii greutate mare sa ma schimb de pe o parte pe alta. Apoi de dimineata un pic intepenita la spate jos.
Ce bine ca s-a dat ora iar copiii in loc sa se trezeasca la ora 6, acum se trezesc la ora 7. Mai mult timp de somn si pentru mine pentru ca sincer am nevoie, in fiecare noapte ma trezesc pe la 3-4 si stau o ora treaza, apoi readorm. Si ce bine ca acum pot deja sa pornesc masina de vase/haine fix cand ei se trezesc, deci nu mai e "bataie" intre ei care sa bage hainele in masina de exemplu. Stefan, cel mare, 2a7l, a inceput sa construiasca lucruri din imaginatia lui folosind cuburi, ceea ce nu facea pana acum, iar Teodora, cea mica, 1a4l, incepe sa prinda cuvinte deja. Ma bucur mult ca am oportunitatea sa stau cu ei acasa, sa ii vad cum se dezvolta si sa ma bucur de ei cat mai mult.
Comentarii