ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Doamne, cât avem de recuperat!! Cât de multe lucruri noi am facut de când nu am mai apucat sa mai scriem... e foarte greu.
Uneori am senzatia ca timpul s-a comprimat. Unde sunt zilele luungi cu momente infinite, dup-amiezile interminabile când asteptam cu nerabdare emisiunile de seara? Unde sunt serile petrecute în familie la campionate de Remi/Wist/Canasta? Dar noptile pierdute pe internet si somnul recuperat pâna la prânz??
Amintiri de mult uitate...
Acum sunt într-o continua fuga: bebe, job acasa, scoala (ca mi-a trebuit sa ma mai înscriu), casa (ce mai ramâne din ea...) ... am spus de bebe? El e cam în 80% din cazuri subiectul principal. Nimic nu se face fara el.
A crescut. Nu îmi vine sa cred ca ieri s-a facut deja un an de la cea mai neagra vineri din viata mea: cea în care mi s-a spus (gresit) ca are spina bifida. A trecut un an de când plângeam pe înecate în bratele sotului si încercam sa-mi descopar pacatele care ma împiedicau din a-mi vedea copilul zburdând prin casa... iar azi se împlineste un an de când ma duceam cu burta la gura si cu inima pustie, plina de nadejde si de suferinta, cu ochii plânsi, ca toti nefericitii, sa caut alinarea la mormântul Pr Arsenie Boca. Am cerut atât: sa nu fie spina bifida, sa pot sa-mi vad copilul alergând...
... si mi s-a împlinit dorinta!
Acum, un an mai târziu, îmi doresc o pauza :)). Am un copil care face cât patru. Este de-o energie iesita din comun.
Înca nu doarme noaptea. Se trezeste tot la 30-60 min sa manânce sau sa o ia la fuga prin pat. Mai nou a descoperit cataratul si îl practica intens pe mine. Vrea sa mearga. Îi iese doar sustinut....si de-a buselea.
Are 9 luni, 8.760kg, 78cm.... si doi incisivi speriati (primul iesit de aproape doua saptamâni si al doilea de câteva zile).
Sper sa reusesc zilele urmatoare sa mai recuperez din povestile ratacite pe drum...
Comentarii