Un alt fel de oracol... de sarcina

Draga bebe,

Toata dimineata m-am gândit la tine... mi te-am imaginat cum ai putea fi si cum te-as putea creste armonios. Daca esti fetita, te voi învata de mica sa cânti la vioara si te voi da sa faci Liceul de Arta, însa nu te voi lasa sa faci prostia mea si sa abandonezi din orgoliu... desigur, asta daca vei vrea si tu. Daca esti baietel, mi-ar placea sa fii preot... daca vei simti ca ai vocatie. Oricum, va fi nebunia lui unchi-tu sa te învete fotbal. Te asteapta cu atâta nerbabdare... E atât de placut sa ma gândesc la tine. Ma simt mai bine, prind curaj si speranta. Ieri m-a sunat si Parintele sa ma întrebe de tine. Asa de mult m-am bucurat...

Nu stiu care mai este moda în care te vei încadra tu... mi-e frica de gândul ca nu voi reusi sa-ti asigur o copilarie macar la fel de reusita ca a mea, dar îti promit ca voi face tot ce voi putea în aceasta directie.

Când eram copil ma bucuram de toate lucrurile marunte. Ma fascinau... si îmi amintesc cum de la 6 ani mi-am format primul meu oracol. Era o moda pe atunci... nu aveam calculatoare, telefoane mobile si alte gadget-uri precum cele pe care le aveti voi... dar eram fericiti comunicând.

Un mod de a ne cunoaste mai bine era oracolul. Fiecare avea un caiet în care adresa anumite întrebari (separat pe câte o pagina) si în josul paginii completau prietenii. Îti va arata mosica-ta. Ea înca îl mai are pe al ei... sa vezi ce scriam eu când eram înca necoapta. Te vei distra copios, sunt sigura.

În orice caz... m-am gândit ca ar fi dragut sa îti las ca amintire si raspunsul la câteva potentiale întrebari, pe care le-am preluat de pe pagina gentutei bebelusului, pe care o vei primi si tu curând:

A  fost sarcina ta planificata sau a fost o surpriza?

Anul trecut, exact în acelasi moment... ramasesem însarcinata. Planificasem totul în cel mai mic detaliu... facusem si nunta în asa fel încât sa se potriveasca perfect în peisaj: voiam ca puiul sa fie rodul primei iubiri... din pacate însa, nu îl putem programa pe Dumnezeu. Am avut o sarcina foarte dificila finalizata cu pierderea celui mic. Timp de 9 luni am facut continuu analize, investigatii si tot ce a fost necesar. Mi-am propus sa ramân însarcinata, însa nu mai aveam curaj sa o fac intentionat. Ma feream oarecum de perioada fertila fiindca mi-era frica de un nou esec. Când am vazut ca în mai UM a fost exact ca anul trecut: 7, m-a cuprins spaima...mi-era frica de scenariu. Îl mai traisem si nu voam sa se repete. Totusi, calendarul m-a pacalit, ramânând însarcinata o saptamâna mai târziu. Dumnezeu stia ca îmi doream dar nu aveam curaj. Cea mai mare fericire a fost când am simtit prima data ca îmi e rau...si când am vazut ca ciclul îmi întârzie. Niciodata în viata mea nu am fost mai fericita. Am stiut ce s-a întâmplat.

Cand ai inceput sa te gandesti ca vrei sa ai acest copil?

Toata viata am fost obsedata ca vreau sa ma casatoresc devreme si sa am copii de tânara. Din momentul în care l-am cunoscut pe el am stiut ca vreau acest copil.

Cand ai banuit prima data ca esti insarcinata?

Înainte de a fi propriu zis. Teoretic ovulatia trebuia sa fi avut loc în jur de 20 mai. Mie din 25 mi-a fost rau. Întâmplarea a facut ca abia în 27 sa ramân. Oricum, pe 1 iunie am stiut ca sunt însarcinata pentru ca am poftit nebuneste la ardei copti. Mi s-a parut ca simt miros (desi nu stiu daca era) si îmi venea sa lesin de pofta. Plus ca de câteva zile mi-era somn continuu si ma simteam tot mai rau.

Cum ai reactionat cand sarcina a fost  confirmata?

Eram „singura” acasa (erau socrii dar nu se pune), 11 iunie 2014. Facusem deja 5 teste... si pe acesta îl aveam cumparat de mult dar nu aveam curaj sa îl mai fac. Eram satula de o singura linie si nu eram dispusa a o mai vedea înca o data solitara. Totusi, fiind deja fix o saptamâna de întârziere... am zis sa încerc. El era la lucru, eu tocmai venisem de la lucru. Fusesem pe teren doua zile la rând, pe drumuri grele si neasfaltate care de obicei îmi grabeau perioada. Acum nimic. Am zis sa încerc totusi. Nu au trecut câteva secunde ca dupa linia de test a aparut confirmarea. Am sarit de una singura în baie, exaltata... ma tineam sa nu urlu de fericire. Mi se confirmare, în sfârsit, banuiala. Nici nu am mai putut mânca. M-am dus în camera sa-l astept. Trebuia sa apara din clipa în clipa. Radiam. Când a venit, am sarit pe el din usa (nestându-mi în fire) si l-am sarutat: „Bine ai venit acasa, tati!”. A înteles. M-a bagat repede în camera sa nu auda ai lui si m-a întrebat. Amândoi dansam de fericire.

Cat timp ti-a luat sa ramai insarcinata?Ti s-a parut un timp lung sau scurt?

Aproape 10 luni de la pierderea sarcinii. Nu stiu daca mi s-a parut mult sau putin. Medicul mi-a recomandat sa ma asigur ca nu ramân macat 6-8 luni. Îmi doream, dar îmi doream mai mult sa fie un mediu propice pentru copilas. Când s-a întâmplat... am uitat parca de tot: si de suferinta si de asteptare. S-a meritat.

Care este cel mai bun lucru in a fi insarcinata?

Gândul ca din carnea, oasele, madularele tale se va naste viata. Înca nu simt miscarea fizic, dar o percep psihic. Faptul ca nu sunt niciodata singura si ca în mine creste o inimioara... îmi da toata forta sa merg mai departe.

Ce provocari prevezi cu venirea acestei sarcini?

Nu vreau sa ma gândesc la provocari: Sunt destule dar cu Dumnezeu înainte.

Care au fost primele persoane care au aflat de sarcina si care a fost reactia lor?

Noi doi. Ne-am bucurat enorm. Apoi am fost nevoita sa-mi anunt cele doua prietene care m-au sustinut atât de mult, amândoua gravidute...si carora le comunicam mereu dorinta mea exacerbata de a ramâne însarcinata, dar si frica. Au fost foarte fericite pentru mine.

Ce visuri si sperante ti-ai pus pentru copilul tau?

În primul rând sa se nasca sanatos. Mai departe sunt fantezii.

Care a fost primul lucru pe care l-ai cumparat pentru acest copil?

Un test de sarcina :)). Glumesc. În 8 iunie am fost nevoita sa plec în interes de serviciu, desi era Duminica, la un târg de Rusalii, într-o comuna din apropiere. Întrucât sarcina mi s-a confirmat abia în 11 nu aveam nicio certitudine. Totusi, mi-era groaznic de rau. Am fost sa-mi iau o înghetata, ca pofteam... si am vazut celebrele figurile dulci: cocosei samd. I-am luat lui si apoi am vazut jucarele. Nu m-am putut abtine si am cumparat o vuvuzela albastru cu rosu pentru vuvuzela mea mica. Trei zile mai târziu am descoperit ca mi-a purtat noroc.

Care sunt cele mai importante calitati pe care tu ca parinte le poti invata?

Am foarte multe lucruri de învatat: rabdarea, compasiunea, întelegerea, exigenta.

Ce rol crezi ca va juca familia ta in viata copilului?

Având în vedere ca acest copil este asteptat de ai mei înca de când eram adolescenta... si si-l doresc atât de mult, sunt convinsa ca vor avea un rol crucial în viata lui. Stiu sigur ca îi va iubi poate mai mult decât pe mine.

Ai ales niste nume?Pe care le-ai luat in consideratie?

La acest capitol înca mai avem discutii. Toata viata am visat sa am o fata Diana Carina si un baiat Petre. Totusi, el are alte idei: Elena si Constantin. Oricum, am înteles ca trebuie sa aleg numele abia dupa ce îi vad chipul, la nastere. Atunci voi sti exact cum trebuie sa îl cheme. Dovada: pe mine pâna sa ma nasca trebuia sa ma cheme Alina Adelina. Dupa m-am trezit cu un cu totul alt nume.

Sunt nume la care tu ai spune: In nici un caz!?

DA. Unul din ele este chiar Constantin. Nu ca as avea ceva cu numele, dar e deja dinastie. Mi se pare putin aiurea sa nu mai diversificam. Sunt deja destule generatii pe linia paterna care poarta acest nume. În alta ordine de idei, din cele discutate, nu am nicio retinere. Am convenit sa fie nume de sfinti... si toate numele de sfinti îmi plac.

Ai vrea sa afli cat de curand posibil daca bebelusul este fata sau baiat? De ce da sau de ce nu?

Cred ca orice viitoare mama este nerabdatoare sa afle cât mai multe despre cel pe care îl gazduieste în pântece. Cu cât aflu mai repede, cu atât stiu ce sa încep sa îi iau, pot visa mai precis cum as vrea sa fie... ma pot gândi la camera, obiecte, jucarii, etc.

Care este singurul lucru pe care tu nu l-ai avut dar vrei ca copilul tau sa-l aiba?

Desi am avut o copilarie cu multe lipsuri, nu cred ca mi-a lipsit ceva esential. As vrea poate caracterial sa aiba lucruri pe care eu nu le-am avut: perseverenta, de exemplu, determinare, hotarâre si consecventa. Mi-am distrus tot rostul din cauza lipsei de rabdare si a plictiselii.

De la cine ai vrea sa mosteneasca copilul tau trasaturi fizice?

De la amândoi: picioare lungi ca taica-su, dar drepte ca ale mele; silueta lui... forma fetei mele, dar zâmbetul lui, buzele mele, forma ochilor mei dar culoarea ochilor lui, urechile mele, barbita mea, dar sa fie „spân” ca el... având în vedere ca oricum fizic semanam destul de mult, restul caracteristicilor se pot îmbina armonios.

De la cine ai vrea sa mosteneasca copilul tau trasaturi emotionale si personalitatea?

Greu. Amândoi suntem sensibili si iubitori... mi-as dori sa mosteneasca consecventa lui, hotarârea si perseverenta, dar empatia, dragalasenia si ambitia sa le aiba de la mine.

Ce sarcini trebuie sa indeplinesti inaintea nasterii copilului?

Trebuie sa-mi fac ordine în gânduri si în viata. Trebuie sa ma maturizez, sa nu mai fiu negativista, sa înteleg cum functioneaza lumea, sa ma împac cu lucrurile ce ma nelinistesc... si sa pregatesc mediul propice venirii pe lume a celui mic.

Te iubesc bebe!