Ca in orice familie, cand iei aceasta decizie iei in calcultoti factorii. Asa ca atunci cand ne-am pus pe treaba sotul m-a intrebat de o mie de ori daca sunt sigura, daca sunt pregatita, etc. Bineinteles ca nu esti pregatit niciodata de asa ceva, insa speri ca esti si ca vei face tot posibilul sa fie bine pentru intreaga familie.
Dupa ce am facut primul test, emotionata din radacini, am mers sa ii dau vestea sotului. I-am aratat testul si a spus ca nu crede, ca nu are cum sa ne fi iesit din prima avand in vedere ca am ovare micropolichistice, menstruatie extrem de neregulata si dureri de ovare imense. Asa ca a zis sa mai fac un test peste cateva zile. L-am ascultat insa eu simteam undeva ca sarcina exista. Imi si doream ca testul sa se adevereasca dar in acelasi timp stiam cu guguranta ca s-a intamplat un miracol.
Dupa cateva zile am repetat testul. Am mers din nou sa ii arat rezultatul care era pozitiv. Insael era tot mai confuz si imi repeta ca nu are cum sa fie adevarat, caci alti prieteni de ai nostri se chinuiau de ani de zile si nu reuseau. Asa ca i-am zis ca in saptamana urmatoare voi merge la doctor sa vedem daca exista ceva sau nu.
Zis si facut. Am mers la doctor si sarcina s-a confirmat. Acum era pus in fata faptului implinit. Nu i-a venit sa creada. Era extrem de bucuros dar mi-a spus ca il incearca si sentimente de grija, ca totul sa fie bine si ca de asta parca nu a vrut sa creada testele pozitive dinainte.
Una peste alta, vestea ne-a umplut zilele de bucurie si zambete.
Comentarii