Cu greu reusesc sa ma abtin de a nu-mi atinge Sufletelul asa cum mi s-a zis in spital pt a nu-mi provoca si sustine acele contractii false... :( Asadar, tati a preluat conducerea in acest sens in totalitate. El maseaza burtica, mangaie Sufletelul, ii da cat mai multi pupuci dulci dulci dulci :-* Doar ii cantam impreuna sau pe rand si-i vorbim despre diverse lucruri actuale si viitoare. Mai depanam amintiri de neuitat pt a ne face auziti si pt a-l pregati pt viata cea noua care-l asteapta alaturi de noi2 :) Deja joaca lor are program, atat dimineata la trezire cat si seara inainte de culcare si uneori chiar si noaptea. Tati nostru si-a luat rolul in serios si simte ca nu mai poate altfel, lucru care m-a fermecat si m-a facut si mai fericita. Iar eu.... va trebui sa-mi formez un reflex al mainilor de a ma abtine de la mangaieri sau sa mi le leg :) :(
Comentarii