Sunt insarcinata (despre cum am ramas insarcinata de 3 ori intr-un an)

Este prima mea postare si am o multitudine de emotii. Sa scriu? Sa nu scriu? M-am hotarat: voi scrie! Mi-am propus, asadar, sa impartasesc cu voi, dragi viitoare mamici, odiseea sarcinii mele, de la punctul zero, adica dorinta de a avea un copil, si pana la nasterea acestuia.

Drumul parcurs a fost plin de intamplari neprevazute, unele neplacute, dar din care am invatat cate ceva si, sper eu, veti invata si voi din experienta mea.

Totul a inceput in 2018 cand am aflat ca sunt insarcinata pentru prima data. Diagnosticul initial a fost sarcina cu risc de avort, plus hipertensiune dobandita in sarcina. Practic, mi s-a spus ca sansele sunt 50% sa fie bine. Am ales, de la inceput, sa imi fac  controalele la privat si sa nasc tot acolo. Nu doream sa risc nimic extra, desi riscul de avort era mare oriunde as fi mers. Asa am tinut-o primele 4 luni. Din luna a 5-a, riscul s-a transformat in risc de nastere prematura, cu tot ce implica acesta. Avand Rh negativ si, mai nou, diagnostic de preeclampsie, dorinta de a avea acest copil a fost extrema. Insomniile si retentia de apa, palpitatiile si vizitele la cardiolog, ginecolog, medicul de familie, clinicile de analize, erau nesemnificative. Era un copil mult dorit si doar la sanatatea lui ma gandeam. Intr-o noapte, ceea ce eu credeam a fi o criza de rinichi, s-au dovedit a fi contractii, plus ca placenta incepea sa se desprinda de uter. S-a nascut la 36 de saptamani, perfect sanatos. Ce imi mai puteam dori?

La final de 2019, undeva in sufletul meu s-au nascut dorinta si ambitia de a mai avea un copil. Da, discutasem cu sotul ca doi ar fi un numar potrivit. Da, ne-am luat un apartament cu 3 dormitoare, in ideea ca o sa le ocupam pe toate. Da, masina Estate, sa incapa cat mai multe bagaje. Insa nu eram hotarata, in sufletul meu, ca mai vreau sa trec prin caruselul de emotii prin care trecusem cu prima sarcina. Dupa o vizita la cardiolog, in care mi s-a spus, ori faci acum un copil si amanam tratamentul, ori te punem pe tratament, dar nu e compatibil cu nasterea unui copil sanatos, m-am simtit prinsa cumva cu usa. Vreau, cu adevarat, un al doilea copil? Da! Raspunsul a venit aproape instant.

In martie 2020 am aflat ca sunt insarcinata. O sarcina asumata, cu toate riscurile posibile. In aprilie, dupa Paste, dupa o sangerare abundenta, am suferit un avort spontan incomplet. Fiind pandemie, am asteptat sa treaca cele 3 luni problematice inainte de a avea primul control. Nu am mai ajuns la acesta. In schimb, am ajuns la urgente, maternitatea de stat. Intr-o panica deplina. De ce am pierdut sarcina?! Asa a fost sa fie, a venit raspunsul. Sec, fara pic de empatie. Ba mai mult, am fost luata la rost ca de ce nu am mers la privat, daca primul copil l-am nascut acolo. Caci ei nu au nici conditiile, nici uniforma celor de la privat. In conditiile in care eu aveam hemoragie. Dupa raclaj, medicii ma sfatuiau sa am grija de copilul de acasa si sa nu ma gandesc, cel putin o perioada, la un al doilea copil. Ceee?!

Dupa 9 saptamani, mi s-a dat unda verde in urma unui control, iar in iulie 2020 am aflat ca sunt din nou insarcinata. Bun. Sunt fertila. Problema mea, in sine, sunt riscurile din timpul sarcinii. Asa credeam. Poate sa fie ceva mai rau ca un avort spontan incomplet? Da. Aveam sa aflu ca da. In august am inceput sa sangerez si, gandindu-ma ca am un copil acasa care are nevoie de una alta, am mers, din nou, la maternitatea de stat, la urgente. Am trecut peste motivul financiar si m-am reintors la privat, la medicul cu care nascusem primul copil. Acolo mi s-a dat initial un tratament de sustinere a sarcinii apoi, dupa o saptamana, mi s-a spus ca nu e convins ca exista o sarcina.  In septembrie am fost diagnosticata cu sarcina extrauterina si operata de urgenta. Sarcina era pe trompa, iar in burtica aveam aproximativ o canita de sange. A urmat recuperarea fizica si psihica. Eram sfatuita, de cei apropiati, sa nu ma mai incapatanez si sa ma gandesc la sanatatea mea si la faptul ca acasa am un copil care are nevoie de mama lui. Corect! Doar ca.. acum imi doresc extrem de mult un al doilea copil. Ce frumos se vor juca impreuna! Apoi, isi vor povesti seara, inainte de culcare, grijile si peripetiile din adolescenta. Apoi, adulti fiind, vor avea cu cine sa faca cate o reuniune de familie. 

La final de 2020, chiar inainte de revelion, bucuria mult asteptata a venit. Sunt insarcinata! A treia anul acesta, sa fie cu noroc!

Aici incepe odiseea sarcinii mele. Data probabila a nasterii: 7 septembrie 2021. Despre riscul din primele 3 luni si despre cum mi-am anuntat sotul si rudele apropiate, in episodul urmator..