Aseara am iesit si noi putin din casa. Ne-au invitat niste prieteni la taiatul de mot al fiului lor Darius. Petrecerea a avut loc la un restaurant mai micut pentru ca nu au avut foarte multi invitati. A fost dragut, doar ca nu au avut spatiu pentru dans.
Problema mea principala a fost imbracamintea, bineanteles ! Nu mai imi vine absolut nimic si nici nu as vrea sa investesc in noi haine pentru ca apoi sa nu le mai pot purta. Asa ca am gasit cu greu o bluzita neagra mai eleganta care sa-mi vina, si vesnicii colanti care mi-au fost alaturi toata sarcina. Bluzita mi s-a parut mie putin cam fixa la burtica, insa mi-am luat la mine o a doua bluzita (in caz de vreo surpriza neplacuta). Am mancat primul fel de mancare, am baut putina apa, si dintr-o data simteam cum in partea stanga mi se duce firul, incet...incet. Am pus mana si am simtit pielea goala. M-am uitat imprejur sa ma asigur ca nu vazuse nimeni, mi-am luat haina groasa pe mine si i-am facut semn sotului sa mergem pana la masina. Unii dintre invitati, vazandu-ma ca vreau sa plec, s-au speriat crezand ca am intrat in travaliu. I-am linistit, spunandu-le ca ma intorc imediat. Nu credeam ca voi pati vreodata asa ceva. Eu mereu am fost complexata fiind de felul meu foarte slaba, iar acum auajuns sa crape imbracamintea pe mine? wtf? E tare ciudat, si le compatimesc pe femeile mai plinute...
Atasez mai jos o poza cu mine, sarbatoritul Darius si mama sa care-l tine in brate. Puteti vedea bluzita pe care mi-am pus-o deasupra pentru a ascunde acea ruptura laterala.
Mda, cam asta a fost patania mea de aseara.
Am intrat deja in luna februarie, luna in care se va naste bebelina noastra. Am mari emotii. Dar ma bucur ca am reusit marti sa facem vaccinul antitetanus (al doilea, pt ca am mai facut unul cu o luna in urma), iar miercuri am fost la Biserica unde m-am spovedit si impartasit.
Astazi am facut o vizita la Spitalul unde voi naste. Am discutat cu o moasa de acolo, m-a lamurit in privinta tuturor intrebarilor pe care le aveam si m-a asigurat ca totul va decurge foarte bine si ca nu trebuie sa-mi fac griji. Mi-a dat nr ei de tel sa o sun in momentul in care intru in travaliu si mi-a spus ca e dispusa sa vina chiar si de acasa daca voi simti ca am nevoie. M-a incurajat foarte tare cand mi-a zis ca ea a trecut printr-o nastere normala la primul copil, iar la al doilea prntr-o cezariana impusa din cauza unor probleme. Facand diferenta intre cele doua, mi-a recomandat nasterea naturala. Asta mi-a dat si mai multa putere si ma simt din ce in ce mai pregatita pentru marele eveniment.
Acum trebuie sa fug la somnel pentru ca deja e tarzior. Nu stiu daca bebelina mea ma va lasa sa dorm, insa merita totusi sa incerc, nu?
Comentarii