O zi atipica sau cum ti se schimba viata la 180 de grade

Povestea incepe undeva cu 3 luni inainte, cand am decis cu tati ca poate ar fi momentul sa apara in viata noastra un copil. Insa minunea nu a vrut sa apara in mometnul programat de noi. 

Ca sa facem lucrurile ca la carte am zis sa fac un control, test Papanicolau si sa vedem daca exista vreo problema. La consultatie totul parea in regula, insa doamna dr a hotarat sa faca niste teste suplimentare suspicionand o infectie.

Dupa 2 sapt am afla ca am o infectie cu Ureaplasma Ureaticum, si la momentul acela au inceput si simptomele, probabil induse de mine, insa m-am bucurat ca s-a descoperit problema care avea si o solutie: antibiotic+ovule pentru 10 zile.

Totul perfect normal pana in a 7a zi de antibiotic, dimineata in care m-am trezit perfect normal, am mancat, luat pastile si mers la serviciu. Pe drum am avut niste simptome tare ciudate: palpitatii, ameteala, tensiune mica si puls ridicat. Nu intelegeam de unde au aparut si cum: am mancat de dimineata, pastilele le luam de cateva zile, deci nu era vreo reactie adversa si totusi...o colega imi recomanda sa fac test de sarcina: imposibil!-ii spun: am infectie, mai iau si antibiotic, nu am greturi, nu mi-a intarziat menstruatia, nu are cum!

Si totusi primul lucru pe care l-am facut ajungand acasa a fost un test de sarcina pe care au aparut in 2 secunde 2 liniute. Palpitatiile din ziua respectiva au fost nimic pe langa ce a urmat. Eram debusolata, foarte speriata (gandindu-ma ca am luat medicamente nestiind ca sunt insarcinata) si ca posibil sa fi facut ceva rau. Prima persoana care a aflat de sarcina a fost...nu tatal cum ar fi normal (el saracul nici macar al 2-lea, sau macar al 10-lea nu a fost), ci receptionera de la clinica ginecologica, acolo unde am sunat disperata in incercarea de a da de medicul care mi-a prescis medicamentele, pentru a stii ce sa fac in continuare. 

Mi-am facut o programare intr-o ora la alt medic disponibil pentru confirmarea sarcinii si a sti ce sa fac in continuare. Ajunsa la receptie, cu sala de asteptare plina, doamna receptionera imi cere numele, i-l spun impreuna cu faptul ca am programare la ginecologie, moment in care cu o voce foarte ridicata, astfel incat sa se asigure ca aude toata lumea:

-pentru confirmare de sarcina ati venit, da!

De abia aflasem eu de o ora, iar acum impreuna cu mine alte 30 de persoane complet necunoscute (macar erau necunoscute, ca daca era vreo ruda sau prieten...). 

La consultatie, din pacate nu s-a putut confirma sarcina, deoarece era foarte mica (nici macar nu imi intarziase menstrualtia, aproximativ 4 sapt. Nu se stia daca este intra sau extrauterina, daca faptul ca am luat medicamente a influentat in vreun fel. Am primit recomandarea de a reveni peste 10 zile pentru confirmare si de a intrerupe medicatia.

Si asa s-a terminat o zi nebuna in care viata mi s-a schimbat la 180 de grade datorita a 2 liniute pe un test de sarcina. Asta era tot ce aveam in acel moment.

Sunt recunoscatoare ca am aflat atat de repede pentru a opri antibioticul (desi am inteles apoi ca in primele saptamani nu are niciun efect negativ asupra embrionului), insa emotiile si stresul ce au urmat...ei bine povestea continua in blogul urmator.