Mai e fix o saptamana pana la marele moment. Cum a trecut timpul? Mi-e putin groaza de recuperare, dar in acelasi timp abia astept sa te vad, sa te tin in brate, sa te alint, si sa te imbrac in hainutele mici si adorabile.
Si mai ales, sa ajungem toti acasa, sa ne bucuram de noua formula.
Cu fiecare zi care trece cresc putin emotiile. Pe de o parte, emotiile legate de nastere. Nu pot sa spun ca mi-e foarte teama, nici ca am emotii prea mari. Dar stiu ca vor fi dureri groaznice, cel putin in prima zi. Macar acum stiu la ce sa ma astept. Nu stiu daca asta e bine sau nu😅.
Oricum, vor trece toate, si voi ramane cu minunea noastra. Cele mai mari emotii sunt legate de ea. Cumva am o neliniste pana sa o vad ca e bine, ca e cu adevarat aici. Tot imi vin in minte tot felul de scenarii, pe care incerc sa le alung repede.
Pe o nota mai vesela, sunt curioasa cum va arata. Cum va avea tenul, parul, nasucul. Abia astept sa o vad!
Comentarii