Si totusi minunile se pot repeta!

Ok, sa incepem cu inceputul..... pentru a doua oara in viata mea!

Mai intai vreau sa povestesc despre prima minune din viata mea, fiul meu si fratiorul mai mare al tau, Luca. Incercam de 2 ani sa avem un bebe, fara nici un rezultat. Fiecare luna aducea cu ea o noua mare dezamagire, o noua mare durere in suflet pentru ca nu ramasesem insarcinata. Se apropiau sarbatorile de iarna, asa ca m-am hotarat sa suspendam un timp proiectul "bebe" pentru a nu suferi o noua depresie chiar de Craciun, deja eram impacata cu ideea ca o luna sau doua ma voi concentra pe alte lucruri. Numai ca jumatatea lunii decembrie a adus cu sine cele 2 liniute magice care au fost cel mai frumos cadou de Craciun, marea minune din viata mea, pentru ca nu ma asteptam deloc la asta. Au urmat 9 luni minunate, finalizate cu aparitia lui Luca fix in ziua de Sf. Maria.

Apoi..... Luca a crescut repede, iar eu imi doream si al doilea copil, dar sotul tot spunea ca ne e cazul. Toata lumea ne intreba cand facem si al doilea copil, noi le raspundeam dezamagiti (si cu multa durere in suflet in cazul meu) ca nu se poate, ca nu avem casa noastra, ca stam cu buni, apoi cu chirie.... trista realitate. Pe de alta parte, cred ca subconstientul nostru lucra intens, pentru ca noi nu ne protejam absolut deloc de cand aparuse Luca. Numai ca...... in 3 ani jumatate nu ramasesem deloc insarcinata, era un deja vu. Pana la urma am tras concluzia ca Dumnezeu nu ne considera potriviti sa fim parintii a doi copii, ca vom ramane cu un singur copil absolut minunat. Si pentru a doua oara in viata mea m-am resemnat: nu voi avea niciodata al doilea copil; era noiembrie 2013 cand mi-am dat seama ca sunt convinsa de asta.

Si vine luna decembrie..... Ti-am spus ca sarbatoarea Craciunului e preferata mea ? La serviciu colegele discutau descpre ca cadouri isi doresc: un laptop, un telefon..... tot felul de idei; doar eu ma trezesc sa spun ca vreau un bebe. Ei si ce, doar asta mi-am dorit ani la rand de Craciun, Paste si ziua mea si nu se intamplase nimic, era doar un vis irealizabil ca atatea alte vise ale mele. Si totusi, la o saptamana ma suna fratele meu si imi spune ca voi fi matusica; supeeeer, de cand asteptam asta! Si iata si bebelusul pe care mi l-am dorit eu de Craciun ; e adevarat ca nu e al meu personal, dar nu conteaza, e al propriului meu frate, e pe foarte aproape. 

Vine Craciunul, apoi Revelionul, insotit de o usoara greata si stare de rau. In zilele urmatoare starea de rau si greata se accentueaza si devin din ce in ce mai sacaitoare, culminand cu vizita la gastroenterolog, care nu gaseste nimic in neregula. Colegele ma tot zapaceau ca nu e colecistul, cum zic eu ca sunt insarcinata. Asa ca pe 17 ianuarie, ca sa scap de gura lor, imi cumpar cel mai ieftin test de sarcina, merg acasa si il fac. Si brusc constat ca a mai aparut o minune in viata mea! Doua liniute perfecte au aparut imediat.

Bucurie mare, nu imi venea sa cred ca voi avea al doilea copil, visul vietii mele! Frica la fel de mare: ce reactie va avea tati, unde vom creste al doilea copil, vom avea suficienti bani, vom fi parinti suficient de buni? Ooooofffffffffffff, ce frustrant sa nu ma bot bucura fara sa am aceste indoieli, doar imi dorisem enorm acest copil!

Si totusi, ce va zice tati?