Parinte model

Parintii sunt primele modele ale copilului

Totodata, specialistul subliniaza faptul ca, în primii ani, copilul vede lumea prin manifestarile parentale, iar acesta învata totul prin imitare, învata privindu-i sau observându-i pe ceilalti. “Este necesar ca parintele sa stie ca un copil primeste informatia din mesajul verbal si din cel nonverbal al parintilor. Copilul preia un mesaj corect când exista armonie între ce spunem, ce facem si ce gândim. Pâna la vârsta de trei ani, creierul copilului este precum un calculator care asimileaza informatie. Nu are capacitatea de procesare. Testeaza exteriorul cu toate simturile. Când parintele tipa si loveste copilul ca pune mâna la priza, dar nu-i explica ce este acolo, în realitatea lui se naste vinovatia. Când strica sau sparge obiecte prin casa iar parintele râde, copilul crede ca este apreciat. Întelege ca a facut o fapta buna. Va continua sa atraga atentia în acest fel”, afirma psihologul Verdi.

Adultul care creste fara limite, explica psihologul, este copilul caruia nu i s-a explicat ce este bine sa faca si ce nu este bine. Copilul, la fel ca adultul, învata numai din feedback-urile pozitive. “Este gresita opinia conform careia un comportament se învata daca spunem copilului ce a gresit. Sau daca nu spunem nimic, suntem indiferenti. Va gasi o cale sa se faca vazut”, spune Verdi.

Copilul învata modalitatea în care parintii lui fac fata emotiilor pozitive si negative

“Memoreaza ce face mama sau tata când este bucuroasa / bucuros, trista / trist si va folosi aceste experiente în situatiile în care se confrunta el cu emotii similare. Reactiile emotionale ale parintilor reprezinta contextul de învatare a modului de gestionare a emotiilor de catre copil”, declara psihoterapeutul. Specialistul este de parere ca juniorii au nevoie de exprimare directa, în cuvinte, a aprecierilor pozitive din partea parintilor, de genul „pentru mine, desenul tau este cel mai frumos!”, “Sunt mândru de lucrarea ta!”, „Apreciez cât esti de harnic si te felicit pentru ca vrei…!”. Ignorarea comportamentelor pozitive ale copilului de catre parinti si educatori, crede psihologul, face sa apara comportamente negative, indezirabile. “Exprimarea emotiilor negative ale parintilor prin cuvinte urâte adresate copilului este daunatoare pentru el. Copilul va ajunge sa se perceapa ca fiind incapabil, fara valoare, fara resurse si astfel, daca tot este criticat, îi lipseste motivatia sa învete comportamente pozitive. Cercetarile arata ca atunci când parintii pedepsesc copilul, acestia au o stare emotionala negativa. Astfel, copilul va asocia starea emotionala negativa a parintilor cu pedeapsa”, continua Verdi.

În primii ani, copilul preia tiparele privind familia, femeia, barbatul, autoritatea

“Când exista întelegere în familie, copilul creste frumos, în siguranta. Ca adult, va dezvolta relatii armonioase, inclusiv la nivel de cuplu. Daca exista tensiuni între parinti, mama si tata se jignesc, atunci copilul, desi nu pricepe despre ce este vorba, se va orienta mai târziu în relatii conflictuale. Ca adult, îsi doreste o relatie de cuplu minunata, dar va fi umilit sau desconsiderat de partener, daca a trait acea realitate în copilarie. Si asta se întâmpla deoarece, la nivel de incostient, creierul lui atrage ce a învatat. De multe ori, parintii spun copiilor “esti prost ca tatal tau” sau „vei ajunge un nimeni, ca mama ta”, afirma specialistul.

Psiholog: “Nu este blestem mai mare pentru copiii nostri, decât sa le alimentam esecurile în fiecare zi”

Insultându-i si traind intens emotional ceea ce spunem la adresa copilului, crede psihologul, nu facem decât sa împrospatam activitatea retelelor neuronale care functioneaza pentru esec. Totodata, psihologul ne spune ca este foarte important sa întelegem ca, acolo unde ne orientam atentia, acolo ducem energie, iar acel aspect vom creste în copilul nostru. “Faceti remarci pozitive, focalizati-va pe calitatile copiilor, orice fiinta umana are multe calitati. Stimulati-le creativitatea, vor ramâne în contact cu resursele lor, îsi vor gasi aptitudinile. Ascultati-le nevoile reale, veniti cu recompense care-i ajuta sa devina umani dar în acelasi timp, realisti si responsabili. Încurajati-i sa fie prietenosi, vor socializa, vor deveni încrezatori, cooperanti. Aveti încredere în ei! Daruiti iubirea ce le-o purtati! Fiti prezenti si atenti la ei, fara a-i sufoca si a le taia aripile.