Imi cer iertare! N-am crezut ca postarile astea sunt citite. Dupa ce-am trecut prin diverse "capitole" ale vietii, le-am tot considerat inchise. Asa am considerat ca e si Jurnalul de sarcina, ca se incheie inainte de nastere. Nasterea si viata in 4, mi s-a parut a fi un alt capitol. Am gresit. Toate sunt parte dintr-un roman. Cel al vietii noastre de familie.
Suntem bine toti. Imi bubuie inima cand fata se urca pe mine, baiatul mi se arunca pe spate, sotul imi spune ca ma iubeste. Astea-s momentele minunate din care e alcatuita viata. Nu vreau sa vorbesc despre celelalte, cele gri, ca exista si ele, vreau sa mi le amintesc pe cele frumoase, cele care-mi fac lacrimile sa curga pe obraz, in timp ce zambesc, cele care ma misca pozitiv. Ele sunt esenta vietii mele si toate au aceeasi sursa: copiii mei minunati si omul asta care n-a ajuns inca la Balaceanca.
Comentarii