-
Ajutoooor! Doamne, stiu ca sunt cea mai norocoasa mamica din lume, mi ai dat 2 copii minunati, sanatosi, atunci cand nu credeam ca se va mai putea. Dar mi i ai daruit Doamne si iti multumesc. Dar ce ma fac Doamne ca ma simt atat de vinovata tot timpul. Cum sa ma impart la amandoi in asa fel incat nici unul sa nu mi simta lipsa? Fetita cea mare sufera, desi ii dau toata atentia mea cand pot si cand mi o cere, nu mai este ca inainte. Nu mai pot iesi tot timpul cu ea la joaca, nu ne mai putem juca fix in momentele cand vrea ea si ea sufera. La cateva zile dupa ce am venit din spital cu cel mic, Anastasia s a dus in baie si plangea ca ii este dor de mama ei. Plangea si spunea ca ii este dor de mine. Eu alaptam, s a prabusit cerul pe mine cand am auzit. Cum sa gestionez lucrurile, cum sa fac sa fie bine? Stiu ca isi iubeste fratiorul, mereu se implica si daca nu o rog sa mi aduca pampers ul sau sa duca ea la gunoi servetelul sau sa mi aduca ea crema etc. Tot timpul il pupa, il iubeste, il vrea in brate daaaaar se simte data la o parte desi nu fac asta. Plang in hohote, cel mic doarme, ea e afara de dimineata, nici sa manance nu vrea. Ies si o verific si mai stau cateva minute cu ea apoi vin sa l verific pe cel mic... Suntem si la puseul de 3 saptamani, bebe plangacios, nervos, morocanos, sunt epuizata psihic.. Nu ma plang, vreau doar sa stiu cum sa fac sa le fie bine copiilor mei. Gresesc undeva oare? Sper sa fie doar o mica perioada pana la acomodare apoi sa fim cu totii fericiti. Eu va iubesc pe amandoi cum nu credeam vreodata ca pot iubi. Sunt plina de iubire. Sunt foarte fericita dar necajita cand vad ca cea mare sufera. Sunteti viata mea.
Comentarii