-
Dupa ce am anuntat doctorita ca am teste pozitive ea a zis sa mai astept 10 zile si sa merg la eco. Numaram zilele, orele, secundele si aveam mii de ganduri "daca nu este?, daca e ceva de rau?, daca? Daca? Daca?". Incercam sa nu ma arat sotului care era mai nerabdator si curios decat mine. Ziua cea mare a venit...ora 5 dupa masa...am ajuns la doctorita si a inceput sa-mi faca eco...nu zicea nimic, doar se uita super atenta...pe moment eram praf...eram sigura ca va zice ca nu e...pana cand la un moment dat am vazut-o zambind si mi-a zis "aici e". In acel moment inima mea a inceput sa o ia razna, sufletul meu striga de bucurie. A facut captura pe ecran si a chemat si sotul. Se vedea sacul...un sac micut, unde urma sa se cuibareasca cea mai mare iubire a noastra. Aveam 4 saptamani. Ne-a explicat ca inca nu ne putem bucura in totalitate pana nu vedem si embrionul, dar noi speram. Am iesit de acolo cei mai fericiti, multumind lui Dumnezeu pentru aceasta minune. Urmatorul control era pe 5 noiembrie...de ziua sotului...cadou perfect pentru tatic sa-si auda inima bebelusului. Asa ca am inceput sa numaram iar zile, ore, minute, secunde...
Comentarii