Cum am aflat că sunt însărcinată?

La început de sezon de iarnă, final de an trecut, m-am trezit cu o infecție urinară de toată frumusețea. Se manifesta prin dureri crunte și sângerări.

Mi-am făcut curaj să merg la medicul de familie, dar înainte cu o seară am avut un „feeling” să fac un test de sarcină, pentru că îmi întârziase menstruația 4-5 zile. Surpriză - pozitiv! După „n” căutări online (cum face oricine când dă semne de boală :)) ) am ajuns la concluzia că testul ar putea fi fals pozitiv, din cauza prezenței infecției.

Nu planificasem o sarcină, deși au trecut câțiva anișori de când ne-am căsătorit, dar încă „nu ne simțeam pregătiți” pentru acest pas. Totuși, mereu am răspuns tuturor întrebărilor de felul „Și..copil când??” cu „Atunci când va vrea Dumnezeu”. Și se pare că venise momentul, de aici și zicala ”Domnul nu îți trimite un copil când „îl vrei”, ci atunci când El crede că „ai nevoie de el” în viața ta. La mine s-a potrivit!

Minunea s-a întâmplat într-o perioadă când simțeam că nu mai am pentru ce să lupt, nimic din ce făceam nu îmi aducea satisfacție, nu mai aveam bucuria vieții, nu mai eram capabilă să iubesc cu adevărat, deși aveam și am alături un soț minunat și o frumoasă vârstă de 24 ani, prieteni buni alături, un job frumos și o familie alături (Cred că treceam printr-un episod depresiv, pentru că pur si simplu nu mai simțeam nimic, decât goliciune interioară, chipul mă trăda de fiecare dată..).

Revenind la consultație...

Cu 10 minute înainte să intru la doamna dr. de familie, am mai făcut un test de sarcină. Tot pozitiv!

Cu emoție, intru în cabinet și mă adresez doamnei doctor cu durerile insuportabile și sângerările la urinare. Fac o pauză, apoi completez: „Mm, am făcut și 2 teste de sarcină care au fost pozitive, dar...știți, am înțeles că poate fi fals pozitiv din cauza infecției...”. Răspunsul doamnei dr. a venit pe loc: „Ooo, felicitări pentru sarcină!” :).

Rapid, chiar a doua zi, m-am programat la primul ginecolog disponibil în apropiere. Am așteptat frământându-mi mâinile în continuu și repetând în gând că „Totuși, parcă nu cred că e real”. Cu lacrimi în ochi de bucurie și niște emoții pe care le am și acum retrăind momentul, i-am ascultat bătăile inimioarei. Era o vietate minusculă de 6 săptămâni. Am simțit pe loc cum tot corpul îmi e inundat de iubire. Eram, și sunt alt om de la primirea veștii!

L-am ținut pe soț în suspans cu răspunsul, până am ajuns acasă. M-a îmbrățișat și atât mi-a spus „Va fi bine!”. Ulterior, mi-a mărturisit teama lui, pe care o resimțeam și eu adânc în suflet „Oare suntem pregătiți pentru asta?”

În prezent, la 25 de săptămâni de sarcină pot spune cu tărie că „DA, SUNTEM PREGĂTIȚI!” și pot doar să-i mulțumesc Domnului pentru fiecare zi din această sarcină, chiar de am avut câteva „hopuri” până am ajuns aici și ceva tratamente pe durata sarcinii. Voi povesti despre fiecare în blog-urile următoare, pentru ca și alte graviduțe care vor trece prin ele să nu-și piardă speranța!

*** Quote of The Day - ”Love is not something you find. Love is something that finds you.” (LORETTA YOUNG) ***