19.12.2013-Miercuri
Ziua de ieri din nou a fost memorabila pentru mine. Fetita mea nu s-a lasat pana nu m-a facut sa-mi curga lacrimi pe fata de bucurie. A mers cat a putut ea de mult, aproape 10 minute. Mai cadea, mai mergea. Asa bucurie nu stiu de cand nu am mai avut.
Cu fiecare cuvant pe care-l spune, cu fiecare gest, cu fiecare pas, inima mea creste si se imbogateste cu sentimente de dragoste tot mai mari, de uimire. Este ceva ce nu se poate descrie in cuvinte.
Cand am nascut-o am crezut ca nu o s-o pot creste asa cum trebuie, ca nu stiu sa o cresc cum trebuie, ca poate nu sunt pregatita sa cresc singura un copil, fara cineva cu experienta lanaga mine.
Se pare ca nu a fost asa. Alaturi de tatal ei am invatat impreuna sa crestem un copil frumos si armonios. Am invatat-o sa manance, sa vorbeasca, sa se joace, sa cante, sa danseze sa poate face tot ce face un copil normal. Acum am invatat sa si mergem. Cu pasi mici dar de viitor.
Comentarii