-
Este atat de frumos sa ai copii in casa dar uneori este foarte obositor. Parca ai nevoie de un concediu de la meseria de mama dar ceva nu te lasa. Acum sefii tai sunt copiii. Doi nebunei draguti cu care-ti imparti tot timpul, alaturi de care razi dar si pentru care si cu care uneori plangi. Am egalat binele cu raul, nu mai stiu in ce parte ma indrept dar uneori puterile ma parasesc. Nici ele nu mai tin cu mine. Astazi am ajuns sa-mi spun ofurile si sa plang in fata baietelului meu de doar 5 luni. Eu plangeam si el radea de mine. Fetita mare de 4 ani ma intreba de ce mami plangi si cand ii spun ca din cauza ei ca nu asculta si imi dau seama ca nu stiu cum sa-i explic si sa o educ ea imi spune " lasa mami ca o sa te ascult" Sunt acele cuvinte pe care le aud de la ea de multe ori pe zi dar de la vorbe la fapte nu se ajunge niciodata. Mereu ma gandesc ca nu toata lumea este facuta sa fie parinte iar eu sunt o persoana din aceasta lume. Imi iubesc copiii mai mult decat orice pe lumea asta dar poate nu-i de ajuns. Este un drum doar dus, fara intoarcere, asa cum il pornesc asa trebuie sa-l continui. Cand ma uit in urma vad ca am realizat ceva, 2 copii frumosi , ca infatisare dar la caracter, la fetita am dat gresi. O incapatanare mai mare decat la ea, nu cred ca se gaseste. Nu este vina ei, stiu ca-i a mea, o recunosc dar nu stiu cum sa remediez asa ceva. La un obiect mai pot sa repar ceva dar la un sufletel , ba. Cred ca mai intai trebuie sa schimb ceva la mine apoi sa schimb modul de educatie pentru ea.
Acum este acasa, nu merge la gradi, este racita. O singura data am scos-o la zapada si acum face febra, nu mananca nu are chef de nimic. Aici tot eu am vina. Imunitatea ei este ffff scazuta, ea nu mananca deloc fructe sau legume, doar carnita si ciorbita. Asta-i o mare problema.
Trebuiesc schimbari majore, si asta incepand de la mine.
Comentarii