ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
16.10.2013 - o zi frumoasa de octombrie.
Acum 31 de ani, in acesta zi m-am nascut eu. O fetita slabuta, pe care nici mama ei nu avea curaj sa o tina in brate. M-am nascut o parte din mine pe o strada in drum spre spital si o parte in spital.
Tatal meu nu era acasa, era plecat in tara cu treburi de servici. Cand mamei mele i-a venit sorocul nasterii era acasa singura cu bunica mea. Amandoua au plecat sa ma aduca pe lume. Pe vremea aceea masinile erau putine si nu a avut cu ce sa mearga la spital asa ca au plect pe jos. Pe drum mamei mele i s-a rupt apa si-i era din ce in ce mai rau. Mai mergeau , mai se opreau, mai plangea, mai tipa.
Pana la spital au facut mai mult de 1 ora de mers pe jos, mama plangea din ce in ce mai mult de durere de burtica.
Afara era o zi urata de toamna, mai mult iarna, ningea.
Ajunse la spital mami m-a nascut sanatoasa si norocoasa. De ce spun norocoasa? Cand am iesit afara din burtica am iesit in cap ca un balon cu casa in care am locuit aproape 9 luni. Asistenta i-a spus mamai mele ca voi fi o fata norocoasa daca am iesit asa. Si a avut dreptate.
Doctorul le-a certat foarte mult pe bunica si mami ca au venit pe jos. Venite singure si repede nu au avut cu ce sa ma imbrace dupa nastere asa ca bunica mea s-a dus la baie si rupandu-si camasa pe care o avea pe sub rochie mi-a facut scutece cu care m-a infasat.
Din spital mi-au dat drumul dupa 2 zile. A venit fratele lui tati cu masina si ne-a luat.
Acasa a venit si nasa mea si mi-a dat numele. De atunci ma numesc Ancuta dupa numele fiicei nasei mele.
In acesti 31 de ani am avut multe impliniri. Am terminat generala pe locul I, am intrat la liceu prima, am terminat colegiul sanitar si facultatea de drept, m-am angajat la Antena 3, m-am casatorit cu un sot deosebit, am casa mea, masina mea si ce-i cel mai important si suprem pentru mine, am un copil minunat, un ingeras de bebelus pe care-l iubesc nespus de mult. El reprezinta toata viata mea, pentru el sunt pregatita sa ma lupt cu orice si oricine, el imi da putere, este universul meu.
Acum cand scriu aceste randuri sunt cu lacrimi in ochi, de multumire, pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu.
La 31 de ani ma declar o femeie implinita, pe picioarele ei, cu o familie minunata, fara regrete si foarte optimista.
Astazi sotul meu este la servici asa ca o sa-mi petrec toata ziua cu fetita mea. O sa plec cu ea in parc sa ne jucam si sa ne distram.
Peste 10 zile si ea va implini un anisor, un anisor de viata de bebelus.
Daca acum 31 de ani imi scria si mie mami viata mea asa cum ii scriu eu acum fetitei mele toata viata ei, era minunat sa citesc tot ce faceam , cu bune si rele. Amintiri vechi mai are mami sa-mi povesteasca dar a trecut prea mult timp de cand eram mica si nu-si mai aminteste tot. Bunica mea nu mai este printre noi sa-mi mai povesteasca si ea cate ceva.
Voi continua sa scriu in acest blog cat mi-o da Dumnezeu putere si binevointa, fetita mea sa-si poata citi viata cand va fi mare.
Multumesc ca existati, Comunitatea Despre copii!
Comentarii