Mi-a disparut bebelusul

      Ziua 28 octombrie 2012- totu-i bine cand se termina cu  bine.

      Ziua pe atat de groaznica , pe atat de frumoasa. In cele din urma ajung in salon. Acolo mai se afla o mamica cu un bebelus. Un baietel foarte scump dar foarte plangacios. Tot nastere prin cezariana. Nascuse noaptea si nu prea putea sa se miste asa cum o faceam eu, ii era mai greu si avea dureri mai mari. Eu am avut noroc cu sora nasei mele care a venit cand am nascut. Ea le cunostea pe asistente, facuse practica cu ele cand era studenta la medicina , si ea fiind asistenta la ginecologie dar la un spital privat.  La indemnul  si rugamintile ei asistentele mi-au facut multe injectii cu analgezice si calmante sa nu mai am asa mari dureri.

    Sa revin la ziua minunata. O duminica atat de frumoasa in afara spitalului dar foarte urata in interiorul acestuia.Ajunsa in salon imi asteptam si eu ca orice mama sa-mi vad bebelusul si sa-l tin in brate ca nu-l vazusem decat o singura data de cand nascusem. Si tot ceream sa-mi fie adus copilul si nu venea, imi spuneau ca nu stie unde este, il cauta si mi-l aduce.De parca acel copil putea merge si fugise din salon si se ascunsese. Gandul mi se ducea in toate partile, daca copilul meu avea ceva, daca patise ceva de nu mi-l aduceau dar sotul meu il vizita zilnic si daca avea ceva stia si-mi spunea. Nu se intampla nimic si eu deveneam tot mai agitata si ingandurata, aveam numai ganduri negre.

     La ora 13.00 incepe distractia.

     Pe usa intra o asistenta si intreaba: "Aici trebuie sa aduc un copil?". Inima incepe sa-mi bata cu putere. "In sfarsit imi vad copilul, este bine" imi spun eu in gand.

     Eu care stiam ca trebuie sa mi-l aduca spun ca da. Ma intreaba cum  ma chiama, se uita la numele copilului si spune ca nu este acela, dar nu stie unde sa-l duca si mai cauta si-n alte saloane ca sigur a gresit salonul.Iese cu copilul.

     Nu-mi venea se cred dar ma resemnam ca stiam ca si alte mame sunt in situatia mea deci nu copii disparusera ci incompetenta asistentelor era de vina.

     Urmeaza un alt asistent care intra si intreaba al cui este copilul de pe hol ca este un copil acolo. Ii spun ca eu imi astept copilul si cand ii spun numele imi spune ca nu copespunde. Si orele trec si nelistea mea creste.

    Ce a urmat a fost din fimele de comedie.

    Intra inca o asistenta cu un bebelus

    -Dumneavostra va asteptati copilul? imi spune ea

    -Da, de mult astept sa vina, au mai fost doi copii care au fost adusi pana acum dar nu erau ai meu, in sfarsit a aparut, am spus eu pe un ton destul de sarcastis si foarte de suparata.

    Bucuroasa asistenta ca ea a fost cea care mi-a descoperit copilul dar si putin sictirita de afirmatia mea imi spune ca nu este vina lor dar ca s-au nascut foarte multi copii si ele sunt putine si nu-si mai stiu capul de treaba si noi mai suntem si cu gura mare.

    Acum pe buna dreptate eram suparata ca doar la toate le dadusem bani, dadea tati lui bebe si-n stanga si-n dreapta ca-i spuneau de la obraz cine sunt ele si cu ce se ocupa "eu ma ocup de bebelus azi, eu ma ocup de bebelus maine, cu mine sta in noaptea asta, eu ii fac baie de dimineata" acestea erau discutiile cu asistentele si-ti dadeau de inteles ca vor bani.

    Gata, bucuria mea crestea, am bebelusul, l-au gasit, nu-l ami las sa plece de langa mine ca iar mi-l piers imi spuneam in gand.Asta se intampla pe la ora 15 si ceva, sotul meu ajunsese la spital si el bucuros ca a venit bebe. El il mai vazuse si chiar daca bebelusii seamana intre ei lui i s-a parut ca parca nu era al nostru. Eu deja eram plictisita, si ametita de atati copii incat orice copil imi aducea mi se parea ca era al meu. Nici nu m-am uitat la el, la nume la nimic. Doar vroiam sa-l tin in brate. Bine ca era sotul meu acolo ca cine stie ce copil luam in brate. Nici el nu s-a uiat la nume dar totusi ceva i-a atras atentia. Presupusul nostru copil era intr-ul patut de dormit albastru ceea ce nu era normal. In spital fetitele au patut roz iar baieteii albastru. Atunci s-a uitat si la nume si a vazut ca nu-i al nostru. Asistenta care l-a adus nu-i venea sa creada "dar sigur nu-i al dumneavostra, sigur nu va cheama asa?" tot bombanea de parca noi nu stiam ca avem fetita sau nu stiam cum ne cheama. Din nou dezamagire, ne adusese un baietel. Ramasesem fara cuvinte.

    In cele din urma tati lui bebe caruia ii povestisem ce se intamplase, innebunit de furie a plecat spre salonul de nou-nascuti sa caute copilul. Dupa ceva timp se intorce cu o asistenta si cu fetita noastra sau asa credem ca este a noastra. Oricum pe acest ultim bebelus l-am adus acasa si l-am crescut si-l iubim nespus de mult. Seara sau dimineata cand mi-l luau pentru mancarica( in spital laptele praf se da cu seringa, 10 ml la o masa) sau baita ma uitam bine la el si la dus si l-a intors sa nu mi-l schimbe ca nu se stia niciodata. Am avut noroc ca-l recunosteam ca are o pata pe pleoapa dreapta, si asta tot din vine asistentelor. Am inteles ca atunci cand la-u scos din burtica l-au luat de cap si apasandu-i pe ochisor si pe gat, s-au adunat vase de sanga acolo si s-au format pete Am intreles ca vor disparea dar pana acum nimic. Asa imi recunosteam eu bebelusul.

     Asta a fost experienta mea si a bebelusului meu atunci cand ne-am vazut. Inca nu sunt sigura ca-i fetita mea, o sa-i fac un test cand se va face ea mai mare pe la 2 ani sa fiu sigura. De iubit o iubesc enorm, si o sa o iubesc orice ar fi, dar chiar vreau sa stiu daca intradevar este a mea si a sotului meu.

    Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Este o experienta groaznica dar si invatare de minte pentru urmatorul bebelus. Acum stiu cum sta treaba in spitalele de stat.

    Prima noapte impreuna am petrecut-o in pat imbratisate, asa de drag imi era de ea.Tot acum i-am dat si prima data sa suga la san. O experienta unica si minunata. Nu prea am dormit ca celalalt bebelus din camera mort de foame ca nu venea nimeni sa-i aduca mancare, plangea ca din gura de sarpe. Asta pana s-a dus mamica lui i-a dat bani la asistenta si i-a adus mancare.Dar in aceste cazuri nu te mai gandesti la bani ci te gendesti cum sa iesi mai repede din spital si sa-ti duci copilul acasa, sanatos.