-
Nerăbdătoare sa aflu cât mai multe despre minunea ce urma să apară în viața noastră, am întrebat câteva prietene care aveau deja bebeluși unde au urmărit sarcinile lor. Am sunat imediat în ziua aceea la clinică, le-am spus ca după calculele mele am undeva la 5 săptămâni și m-au programat la 8 săptămâni.
Dimineața programării a fost plina de emoții, nu știam ce mă așteaptă, nu știam ce o sa aflu, nu știam nimic.
Ajunsă la clinică am trecut prin câțiva pași de verificare a temperaturii și de semnare a unor hârtii și a apoi a urmat rândul meu să intru la doamna doctor.
După câteva discuții, am văzut cu ochii mei minunea ce lua viața la mine în burtică. Semăna cu o broscuță, foarte foarte mică. Pentru câteva secunde am auzit și bătăile inimii și atunci mai mult ca niciodată am realizat ce mi se întâmplă.
Mi s-a umplut sufletul de bucurie, m-am emoționat și mi-au dat lacrimile. Doamna doctor m-a asigurat ca din ce se poate observa până acum totul este bine, mi-a dat o lista cu analize pe care trebuia să le fac și mi-a recomandat și vitamine.
Am ieșit din clinica și plina de bucurie i-am arătat soțului pozele de la ecograf în care micuța noastră făptură prindea viață
Comentarii