Cum am aflat ca bebe e pe drum

Bebe e pe drum!

Ne doream un copilas de un an si un pic, insa nu a   fost sa fie momentul nostru pana acum. Stiam ca nu va veni usor, dar nu ne gandeam ca pe parte sentimentala si psihica ne va afecta atat de mult asteptarea. Cred ca toti cei care iubesc copii si ajung la momentul in care hotarasc sa isi mareasc familia cu un membru inteleg prin ce am trecut. Cel putin la noi asa a decurs, pe cand ne-am hotarat ca am dori si noi un bebelus nu am mai avut rabdarea necesara pentru a astepta momentul in care el sau ea v-a dori sa vina. Stiam de cativa ani buni ca am ovarele polichistice, ceea ce vine la pachet cu ciclul mentrual neregulat, lipsa ovulatiei in unele luni, ceea ce insemna si faptul ca habar nu aveam cand sunt la ovulatie sau daca macar in luna respectiva voi fi sau nu. Din alte puncte de vedere medicale si eu si sotul eram sanatosi, ginecologul la care mergeam pe vremea aceea mi-a recomandat doar niste vitamine si muuulta rabdare. Insa vazand ca lunile trec si nu se intampla nimic, am decis sa mai cer o parare din parte unui alt ginecolog, care mi-a recomandat tablete cu hormoni timp de 3 luni, dar totul cam degeaba, aceste nu faceau decat sa imi provoace stari de rau. Vazand ca nici asa nu merge treaba, am inceput sa cedez psihic, lunar cate un test negativ de sarcina, binenteles cu plans si suparare (mentionez ca avand ciclul menstrual neregulat, eu lunar imi faceam teste de sarcina sperand, ca intarzie menstruatia pentru ca bebe e pe drum). Am decis sa nu mai cer si sa accept o perioada sfaturile nimanui. Cunostintele, prietenii, familia, toti veneau cu cate o idee noua, ceea ce pe mine in loc sa ma ajute moral, ma doborea si cumva m-a facut sa ma incapatanez sa nu mai insist pe treaba asta o vreme…pana cand voi simti eu ca sunt pregatita din nou pentru un eventual test negativa de sarcina nou.

A trecut un an de la prima incercare, era vara, noi pe vremea aceea eram in contructii, urmand ca in toamna sa ne mutam in casuta noastra. Deciseram impreuna cu sotul, ca daca pana dupa sarbatorile de iarna bebele tot nu vrea sa faca parte din familia nastra vom incepe anul cu o consultatie noua la un alt ginecolog, recomandat de mai multe cunostinte. Am terminat constructiile, neam mutat…si ce sa vezi trecand tot stresul de pe vremea aceea si eu cred cu tarie,ca si faptul, ca nu mai eram atat de fixata pe treaba cu bebele (cumva in subconstient simteam ca am amanat treaba pe dupa saratori ) minunea a hotarat sa bata la usa noastra. Era prima luna in care am decis sa nu mai fac nici un test de sarcina chiar daca menstruatia v-a intarzia din nou, dar eram foarte racita si medicul mi-a prescris o cura de antibiotice. Pentru siguranta mea am cumparat cel mai ieftin test din farmacie, am venit acasa si cu un sentiment de obligatie l-am facut (nu vroiam sa fiu din nou dezamagita si sa plang iar doua zile incontinu). Timp de cele 10 minute cat imi indica in descriarea testului pentru a astepta rezultatul, eu mi-am vazut de treburi, nici prin gand nu mi-a trecut ca de data asta v-a fi altfel. Cand am vazut rezultatul acesteia am crezut ca lesin, m-a cuprin o emotie, frica.. tot ce se putea, nu stiam cum sa reactionez, plangeam si radeam in acelasi timp de fericire. Am asteptat sa vina si sotul acasa de la servici ca sa ii dau vestea cea mare, dar acele cateva ore pana sa soseasca el au trecut atat de greu, nu mai aveam rabdare sa ii vad fata si reactia de bucurie pe care stiam ca o sa o aiba.