Prima parte - Nașterea naturală la Buftea

#recenzieBuftea #maternitateaBuftea #nasterenaturala Am născut natural în vară lui 2022, prima oară, la Maternitatea Buftea (Ilfov), aș da un 8/10 experienței. Cred că lucrurile s-au așezat foarte bine având în vedere împrejurările zilei. --------------------------- Bunăă, Acum varainta lungă a poveștii. Cum în primăvară-vară tot căutam informații și efectiv nu aveam o idee clara la ce să mă aștept, m-am gândit acum, cât fiica mea doarme să ajut alte viitoare mămici bâjbâitoare. Sper să nu uit diverse detalii. . Nu am avut probleme de-a lungul sarcinii, în afară de emoțiile și grijile mele constante. Sarcina a afost monitorizată de șeful de secție al spitalului (preventiv, voi încerca sa nu dau nume publice, însă cu o mică cercetare este foarte vizibil). . 08.06.22 - am mers la ceea ce aveam să aflăm că este ultimul control, colul era între deschis, scurtat iar ea era poziționată. Medicul pus pe glume a și spus că dacă îi dă un mic bobârnac nasc până mâine-poimâine. Având 8n vedere că se apropiau Rusaliile m-a informat că este posibil (în funcție de dorința soție) să plece din localitate în perioada de vineri-luni și că dacă doresc totuși să nas cu el mă așteaptă la maternitate pentru naștere provocată, asta m-a alarmat. Nu voiam, clar naștere provocată, dar nici nu voiam fără medic, era singura mea zonă de confort într-un moment foarte important. Așa că l-am rugat frumos să mă anunțe a doua zi ce decizia ia alături de soție și dacă pleacă vin, având speranța-n suflet că suntem două norocoase și siția lui este îngerul nostru. M-a speriat pentru că era o dorință a mea, nerostită despre faptul că mi se pare ceva divin ca copilul să aleaga momentul nașterii, îmi este și era teamă de naștere provocată și de naștere prin cezariană (respectele mele la voi astea de stați la tăiat atât de mult și recuperare, sincere respecte), plus că ea deja alesese un an și o lună pară speram și la o zi. Noaptea pe la 00, au început niște contracții neregulate, lejere. M-am uitat la ceas, erau din 20 în 20 min. Nu am spus nimic soțului, deja era panicat de când medicul a spus concluziile în cabinet, pur și simplu era șocat iar reacția lui a fost ceva de genul că eu sunt vinovată că nasc acum, ca și cum nu ar mai fi trebuit să se nască, a încercat și medicul să îi explice că este totul bine cu ea, este în termen, este mare (+50 cm și aprox 3050 gr) dar el avea șocul lui. Am decis că o să dorm, dacă o să fie să nasc atunci sigur o să mă trezesc, așa auzisem eu măcar și să plec măcar odihnită. . 09.06.22 - Soțul s-a trezit pe la 6, se pregătea de plecat la servciu. În jur de 6.30 am mers la baie și începusem să elimin dopul gelatinos. Nu l-am anunțat pe soț așa devreme. Așa ca m-am apucat să termin lucrarea de disertație, să fac o oală de ciorbă la soț și să dau comandă de scaun de masă (ce să faci și tu în travaliu?! - bun tare ăla de la Ikea Antilop și mai mereu este stoc epuizat, atunci era pe stoc, de neratat). Am eliminat toatăă ziua din el, doar în prima parte a zilei a fost mai activă, o simțeam cum face loc, fără contracții, am mai ridicat ceva baxuri cu sucuri (nu de alta dar venind Rusaliile medicul mi-a zis că nu știe dacă o să aibă un concediu scurt și nu voiam nici naștere provocată, îmi spusese că daca vreau mă așteaptă azi la maternitate). Spre amiază i-am spus soacrei preventiv că pierd din dop, în caz de ceva să nu plece prea departe de casă. L-a anunțat ea i pe soț și imediat m-a sunat speriat că ce înseamnă asta, că mergem la maternitate că suntem bine?! (știam eu de ce evit anunțuri importante) Am băgat somnic scurt la prânz chiar, luxos. Seara am terminat ultimele pregatiri. Ne-am așezat de somn pe la 23, pe la 00 am zic că somn. . 10.06.22 (38s5z)- Eu am avut intenția de somn dar au început contracții din 10 în 10 minute, foarte suportabile, până la 4 am stat întinsă în pat. De la 4 în colo deja erau din 7 în 7 și în contracție mă ridicam pe marginea patului, apoi mă întindeam și tot așa până la 6.30 când înainte să se rupă membranele, au început frisoanele. Nu am dormit toata noaptea, dar eram foarte bine pentru cât de multe griji îmi caut în general. În paralel de la 4 dimineața la contreacțiile mai dureroase puțin în care mă ridicam mai greu din pat sau mă blocam soțul mai înteba "mergem acum?" apoi iar se foia, se întorcea pe părți, o mai verifica pe cea mică, mă mai întreba dacă vreau ceva. Eu îi spuneam ca vom merge dar nu acum, eu plec de acasă cu membranele fisurate, ăsta era planul meu iar totul mergea foarte bine pentru mine. Că tot din travaliu face parte, soțul s-a trezit la 6 și eu în pline frisoane, drumuri la baie, el m-a întrebat din nou dacă mergem la maternitate și eu tot am zis că încă nu. Nu voiam neapărat să stea acasă, simțeam nevoia de spațiul meu și nimeni să mă deranjeze, nu eram deloc deranjată de el, din contră era zona mea de confort și știam că poate fi doar acasă sau maximum pe drum (ceea ce nu credeam neapărat că este o idee foarte bună). Soțul a ales să plece la muncă, eu cred că a plecat de frică, el a spus că pur și simplu nu se aștepta să fie așa repede. Înainte să plecăm de acasă, l-am sunat pe medic care a zis fparte fericit "Știu ca dumeavoastră sunteți doamna Grigore, ați rămas singura care trebuia să nască, ne vedem la maternitate." La 7 eram deja în drum spre maternitate cu soacra (cea mai bună alegere), la 7.30 eram acolo, până triaj, test Covid, blah blah s-a făcut 8 și ceva. Cei de la camera de gardă păreau cam sperați că am contracții așa puternice și că de ce am stat atât acasă, dar nu păreau prea grăbiți totuși. Medicul de gardă era într-o naștere așa că nu a putut să coboare pentru controlul meu, urma sa urc eu pe etajul de neonatologie ca să mă controleze ea (după nașterea la care asista sau medocul meu când ajungea). Nu am mai monitorizat contracțiile, tot suportabile îmi păreau, în contracție respiram profund și mă opream din orice altă activitate și a fost foarte bine, inclusiv din mers. Mersul la garderobă a fost divin, absorbantul meu era plin și am mers efectiv târâș cu el, nimeni nu a părut deranjat și mie chiar nu-mi păsa. . Am ajuns pe secție, am intrat în sala de travaliu, vai! Erau în salon, fără mine 3 fete, mă cam lasa memoria aici. Ca să înțelegeți, sala de travaliu comunică direct cu sala de naștere, nu știu dacă voi știați asta dar eu atunci aflam. M-a luat puțin emoția. Eu în cămașa de naștere (a mea) și cu fundul pe o aleza din bumbac ca nu am mai ținut lenjeria. În sala de naștere era viitoarea mea colegă de salon. Era doctora se gardă cu ea, foarte frumos îi vorbea și o încuraja însă și o moașă, foarte răutăcioasă, nu mi se pare etic să îi spui unei femei "screme-te, ce vrei să-ți naștem noi copilul?". Ulterior am vorbit și am înțeles că era de 2 zile în maternitate, cu o noapte înainte nu mâncase și nu dormise, resursele ei 0. Vai vai! Aceiași moașă mi-a controlat dilatația și a zis ca este foarte bine (am aflat mai târziu că asta însemna dilatație 7). A venit o asistentă cu nu știu ce chestionar de completat, date personale, nimic ce nu mai putea aștepta, zău așa, chiar îmi doream doar să respir și niște spațiu personal de măcar 0,5 mp. Nu era suficient că sala de travaliu era mică și prea multe suflete în ea, a venit o asistentă să-mi pună branulă, vai vai vai, am frică de ace și vene leșinate. Mi-a spart o venă (ca la ultima recoltare de analize cu 2 saptămâni în urmă, doar ce trecuse), eu în contracție aveam nevoie de spațiu și aer, a spart și a doua venă, își tot cerea scuze și tot insista că este nevoie de ea. A chemat o alta colegă. Între timp în sala de naștere, țipete, colega leșinase, copilul nu spunea nimic. Eu simțeam că leșin dacă mai insistă mult și deja mă gândeam că o să le zic că eu nu nasc acum, zău așa și că vreau să merg acasa în paralel cu "doamne, nu puteam eu să o ascult pe cumnata mea să fac cezariană?!" A ajuns și medicul meu, agitat, eu cu dilatație și mai avea încă 2 mămici, sala de naștere ocupată. La un moment dat îl aud că zice "Bagă niște oxitocină, stăm în ă 2 zile până la naștere?!" Să zic ce panică m-a cuprins?! Eu încă neaflând ce înseamnă dilatație "foarte bine". Defapt era vor a despre o altă pacientă care era internată de alte 2-3 zile. Între timp mai întreabă și "Cine are dilatație 7?" și aud "Păi ultima dumeavoastră pacientă care a venit", super, să vă trăiască tot ce vă doriți. . Într-un final mi-a pus leșinătură aia de branulă, așa prost (a durut mai tare ca travaliul, expulzia și epiziotomia), uneori durea mai tare ca contracția. Acum șarada cu recoltat de sânge, iar, înțepata de 2 ori iar simțeam că leșin, a venit o a treia asistentă, până la urmă au scos prin branulă. M-au pus la monitorizare, eu voiam să stau în fund, pe telefon nu ne lăsau că chipurile interferează cu aparatul, stăteam întinsă, respiram, o simțeam cum se tot împinge (apare t, contrar a ceea ce tot citisem eu a sta întinsă pe pat, odată că este mai sigur că nu o să alunece rapid copilul și doamne ferește să cadă pe o suprafață tare, apoi coboară mult mai lin, nu mi s-a părut o durere vai, erau mai presiune.) Sala de nasteri, ocupată, ginecologul meu o verifica pe cea de a doua colegă de salon. Ea se tot împingea, sala fiind ocupată, m-am panicat și m-am strâns, picioarele, m-am speriat de teamă sa nu o nasc acolo, de teamă că ginecologul era ocupat, am avut un mic blocaj. Au venit să vadă ce fac, m-au întrebat de ce nu zic nimic,ca și cum dacă ziceam ceva o "aruncau" pe colega de pe masă, m-au luat pe sus, efectiv, contra țiile erau tot mai dese iar eu nu puteam merge repede (cred că un drum de câteva secunde îl făceam în câteva minute) nu știu cum am ajuns dintr-o sală-n alta, mi-au pus ceva pe venă (să-mi zică zică și mie cineva ce, asta nu am mai întrebat și am uitat). Medicul m-a controlat și a spus "gata, să cină copiii (referitor la secția de neonatologie), gata, naști", dilatație 10, ea este poziționată foarte bine și că data viitoare când simt nevoia să împing să o fac (mi-a plăcut și mi s-a părut frumos din partea lui că a punctat și faptul că nu este nici o rușine dacă o să se întâmple și acțiunea de defecare, +zonă de confort) . Până aici +10p pentru medic. . Continui mâine cu partea a doua.