-
Încă de când am rămas însărcinată cu bebe 2, i-am povestit fiului meu ce urmează să să întâmple. I-am povestit ca mami are un bebe mic, mic în burtică, iar el în fiecare zi crește puțin câte puțin și când va fi suficient de mare voi merge la doamna doctor să îl scoată din burtică și îl voi aduce acasă. Momentan pare foarte încântat de bebe din burtică (sper să fie și după ce nu va mai fi în burtică ). De câte ori îmi vede burta descoperită zice cu un ton tare drăgălaș “bebe miiiic” și îl mângâie, îl pupă, ba chiar îi dă și să mănânce.
Faptul ca l-am alăptat până când avea 1 an și 11 luni (iar eu 20 de săptămâni de sarcină) m-a speriat puțin.. și să vă spun și de ce.. Nu știam exact când și cum îl voi înțărca, dar de un lucru eram sigură, nu voiam să îi alăptez pe amândoi. Așadar am început un proces de înțărcare blândă, care s-a terminat cu bine. Acum el știe că țiți are “bubu” iar până când vine pe lume bebe trebuie să o facem cu cremă să se facă bine, iar când bebe va plânge o să îi dăm țiți să se liniștească. Nu știu cum va decurge procesul de alăptare la al doilea copil, însă știu un lucru : vreau să o fac din nou, pentru ca a fost cea mai frumoasă perioadă pentru noi. Conexiunea de care am avut parte încă de la naștere nu poate fi explicată în cuvinte.
Cat despre alăptatul în sarcină, am auzit multe, vrute și nevrute, însă medicul meu ginecolog m-a sfătuit să o fac atâta timp cat amândoi ne simțim confortabil. Atâta timp cat sarcina evoluează bine, nu trebuie să opresc alăptarea. Așa s-a și întâmplat. Am continuat până când am simțit ca atât eu, cat și bebe suntem pregătiți să renunțăm. În imaginea alăturată văd 1000 de gânduri și trăiri. A fost făcută cu lacrimi în ochi știind că puiul meu a crescut și “țiți” va fi doar o amintire. 🥹
Comentarii