-
33 de saptamani are minunea noastra, dar recunosc ca ma simt mai bine pe zi ce trece, chiar daca noptile sunt din ce in ce mai grele si miscarile trebuie sa le fac mai gentile. Toata neputinta se anuleaza in momentul in care se simt miscarile bebelusului. Sunt momente unice si placute. Tati urmareste cu interes miscarile si asteapta fiecare miscare cu nerabdare. Prima minune este la fel de incantata si pune manuta pe burtica ca sa i simta fiecare miscare, ba chiar ii da si pupici. In fiecare zi intreaba cand il vom intalni. Abia asteaptam, chiar daca este al doilea copil. Suntem nerabdatori si dornici sa il intalnim. In ceea ce priveste pregatirea pentru maternitate, am cumparat in mare cam tot ce are nevoie, dar nu le am pregatit. Sper sa nu fie nevoie sa il pregatesc pe fuga. Fiind predispusa la copii mari, dr nu jmi permite sa nasc natural. Primul avand 4300 g, ea este convinsa ca si al doilea va fi tot maricel. La 33 de sapt bebe are deja 2300g si creste pe zi ce trece. Din fericire reusesc sa controlez alimentatia mea si nu am pus mai mult de 6 kg pana acum si sper sa nu cresc prea mult in greutate pana la marele eveniment. Acum urmeaza sa imi fac analizele sa vedem care mai este starea mea. Pentru tiroida merg lunar si totul este sub control cu medicamente. Asa sper sa fie si rezultatele la analizele ce urmeaza sa le fac. Emotiile sunt mari, dar eu sunt optimista ca totul va fi in regula si chiar de va intervenii ceva, cred ca tarie ca voi trece peste.
Comentarii