Despre condițiile de naștere din România

Recent au făcut valuri în mass media două cazuri de naștere acasă. Într-un caz, mama a decedat, copilul este bine; în altul, mama a ajuns în spital cu complicații de pe urma unei epiziotomii effectuate de soțul ei, asistent medical.

Bineînțeles, asta a stârnit foarte multe comentarii pe marginea opțiunii de naștere acasă, majoritatea negative. După comentariile făcute, poți deduce foarte clar că acea majoritate habar nu are cum arată opțiunile de naștere în cele mai civilizate țări de pe glob, și compară nașterea acasă cu un pas în spate, o întoarcere în Evul Mediu.

Vreau să clarific acest aspect. În aproape toate din cele mai dezvoltate țări din lume, nașterea acasă este o opțiune perfect firească pentru femeile fără probleme medicale și a căror nașteri nu prezintă riscuri. Există legislații ce reglementează acest lucru și cadre medicale pregătite și autorizate să asiste nașteri acasă (de obicei, moașe).

De ce aleg multe femei să nască acasă în alte țări? Motivele sunt multe și pot include de exemplu faptul că nașterea este ceva foarte instinctual – ca să reușești să naști cât mai natural, fără intervenții medicale, ai nevoie să fii într-un mediu familiar pentru tine, alături de persoane în care ai încredere. Asta ajută la multe – scade riscul de complicații, de ruptură perineală, de depresie postpartum, de travaliu prelungit și traumatizant. Femeile care se informează temeinic știu asta. Bineînțeles, nașterea este un eveniment impredictibil și pot apărea chiar și așa situații neașteptate. Pentru asemenea cazuri, există protocoale de transfer rapid către un spital și asistență medicală în timp util, iar asta e iar perfect normal.

În România însă nu există legislație pentru așa ceva. Personalul medical nu are voie să asiste la nașteri acasă, nu este asigurată o ambulanță la poarta, de exemplu, ca să poată face un transfer rapid în caz de nevoie și nici nu (prea) există moașe cu experiență specializate în asistarea unor nașteri acasă, într-un mod cât mai natural și în ritmul femeii.

Ce opțiuni avem, totuși? Avem maternități de stat, unde nașterile sunt “efectuate“ be bandă rulantă (asta se traduce prin faptul că femeile nu sunt lăsate să nască în ritmul lor, ci sunt “ajutate“ să nască rapid cu oxitocină, cotul moașei, masaj cervical, travaliu provocat prin diverse proceduri dureroase și riscante precum decolarea membranelor, Cytotec, ș.a.m.d). Astea toate pentru conveniența personalului. Mamele nu sunt ajutate în travaliu, de exemplu cu sugestii de poziții, masaj pe contracții, tehnici de respirație ghidată, bazine cu apă, sfori atârnate, opțiunea unei nașteri în poziție gravitațională, încurajări, etc. Sălile de naștere sunt mici și înghesuite, totul este gândit (iar!) pentru conveninența personalului, nicidecum a mamei în dureri. Epiziotomiile sunt făcute pe bandă rulantă. Cordoanele ombilicale ale copiilor sunt tăiate imediat, bebelușii nu sunt puși pe pieptul mamei, alpăptarea nu numai că nu este încurajată, ci de multe ori chiar opusul. Mâncarea este foarte puțină și fără gust. Partenerii nu sunt lăsați să fie alături de iubitele lor (bineînțeles, dacă cineva lucid ar fi acolo, se poate ca balanța să incline puțin în favoarea mamelor și Doamne ferește să se întâmple așa ceva!) Aș putea scrie o carte despre toate umilirile și toate abuzurile care se fac la adresa mamelor în maternitățile de stat din România.

A doua opțiune, sunt maternitățile private, unde te costă 2-6,000 de euro ca să ai parte de niște condiții nu extravagante sau exaggerate, ci doar de bun simț. Din ce știu eu, sunt doar 3 maternități în toată țara unde toată experiența poate fi la superlativ, cu (aproape) orice opțiune la care te-ai putea gândi, disponibilă. Însă nu oricine își permite banii aceștia pentru cee ace ar trebui să fie normalitatea.

Așa că eu înțeleg decizia de multe ori disperată a unor femei de a naște acasă, cu toate riscurile, pentru a evita umilința unei noi experiențe într-o maternitate de stat. Așa, fără personal autorizat și experimentat lângă, fără o ambulanță la poartă, cu riscul unui tratament și mai umilitor decât în mod obișnuit din partea personalului maternităților, în caz că se va ajunge totuși acolo. Ce câștigă în schimb femeile astea? Vă zic eu: liniște sufletească, relaxare, libertatea de a se manifesta așa cum simt în timpul travaliului și al nașterii, prezența partenerului ca suport emotional, iar toate acestea împreună pot face ca întreaga experiență să fie supusă unei posibilități mult mai mici de a experimenta complicații chiar decât dacă s-ar fi aflat într-un spital.

Au fost multe comentarii pe marginea celor două nașteri acasă care au fost mediatizate recent. Absolut toate pe care le-am citit s-au concentrat acerb asupra faptului că România nu are infrastructură și legislație pentru așa ceva. E adevărat, nu are și ar fi foarte dificil să se stabilească asta acum, pe din scurt. Foarte dezamăgitor însă a fost faptul că nimeni nu a încercat să explica, sau măcar să se întrebe de ce, de ce femeile știind asta, aleg totuși să nască acasă la noi în țară. Și nimeni, absolut nimeni, nu a ridicat problema condițiilor de naștere din maternitățile de stat, nimeni nu a militat pentru îmbunătățirea calității experienței mamelor, pentru crearea unui cadru și a unor protocoale care să favorizeze mamele, nu medicii, asistenții și infirmierele. Astfel încât femeile să nu se mai simtă atât de disperate și îngrozite de posibilitatea unei șederi acolo, încât să aleagă să nască acasă.