-
Bună!Mă numesc Oana și am 20 de ani.Impreuna cu soțul meu m-am chinuit timp de 3 ani să rămân insarcinata și la un moment dat ne pierduserăm speranța.Totul a început pe 18 ianuarie 2022 când făcusem primul test de sarcina și era pozitiv!Eram foarte fericiți ,făcusem repede programare la gineco pentru confirmarea sarcinii.In 25 ianuarie 2022 era controlul,cu 2 zile înainte începuse să mă doară foarte tare burta și sa sângerez foarte puțin.Toata lumea îmi spunea că este în regulă ,că este sângerarea de implantare,însă eu simțeam că ceva se întâmplă și nu am mai așteptat și am fugit la urgente unde mi s-au confirmat temerile,aveam 8s+6z si inimioara puiului meu nu batea.Dupa aceasta durere ,totuși am continuat și nu ne-am dat bătuți.In 24 iulie refac un test de sarcina și surpriza...era POZITIV ,merg repede la urgente pentru a mi se confirma sarcina și tot odată sa vad daca este în regulă și eram in culmea extazului când îi auzisem inimioara.Totul bine și frumos până în 29 august 2022 când începusem să sângerez abundent și am fugit rapid spre spital unde mi-au dat o veste dureroasa,puiului meu i se oprise inimioara,cea mai mare durere având în vedere că așteptăm cu nerăbdare să îi simt loviturile...aveam 17s+5z.Distrusi de durere,dar cu o dorință arzătoare de a avea o minunăție in casa,incercam din nou până în dată de 27 februarie 2023 când am făcut încă un test de sarcina și se pozitivase..Eu având la activ deja 2 sarcini pierdute nu prea aveam mari speranțe așa că am lasat timpul să treacă sa vad daca evoluează ceva...In acel timp luasem acid folic.Pe 20 martie reușesc să mă programez la ginecolog pentru confirmarea sarcini.Zis și făcut pe 30 martie 2023 la ora 9 aveam programare și mi s-au confirmat bănuielile ,eram însărcinată în 9 săptămâni.Dupa control am mers acasă fericita fiindcă îi și auzisem inimioara puiului meu dar și cu putina teama și îmi aștept soțul pentru a-i da vestea care o primise cu brațele deschise ,dar avea aceeași teama că și mine...aceea de a nu pierde sarcina din nou...
Comentarii