Apare bebe, curajul de a lua decizia

   Primul moment memorabil din această etapă a vieții prin care trec acum a fost momentul în care am luat această hotărâre. În primul rând am ajuns să îmi doresc extrem de mult propriul meu bebeluș în urma influenței din jur, chiar dacă eram conștientă că poate nu e momentul potrivit, nu îmi atinsesem scopurile, precum un venit stabil, un an de lucru angajată pentru a putea intra în concediu maternal de drept, inima mea tânjea după bucuria de a avea un nou născut, cele 2 cumnate ale mele aveau un nou născut în jur de o lună- două, verișoara mea ce îmi e o persoană foarte apropiată a luat hotărârea de a avea un bebeluș și a rămas însărcinată și cea mai bună prietenă din copilărie avea și ea un bebeluș pe drum, pur si simplu am ajuns să îmi doresc atât de mult încât am ajuns să îi chinui urechile soțului meu spunându-i asta aproape zilnic.

   Într-o seară în care îmi chinuiam din nou soțul cu aceste gânduri m-a întrebat, de ce nu vrei să facem un copil acum, eu m-am blocat, credeam că glumește dar totuși se vedea pe fața lui că era întru totul serios, m-am panicat și am pus la înaintare scuza mea tipică, nu e momentul, nu suntem pregătiți, când a văzut că acum eu sunt cea ce dă înapoi s-a simțit o schimbare bruscă în starea lui era trist și poate dezamăgit? Mi-a spus, spune-mi câteva motive serioase pentru care nu suntem pregătiți acum și am început să mă gândesc, primul motiv era că nu eram angajată (după finalizarea studiilor de master nu am reușit să primesc un post de profesor de engleză, nici măcar de suplimitor) iar el mi-a răspuns, eu lucrez și o să avem și alocția pentru bebe, deci vom fi bine, si după ce mi-a spus lucrul ăsta nu am mai putut găsi absolut nici un motiv pentru care să nu avem un bebe așa că am acceptat și pentru prima dată în viata noastră împreună am încercat.

   Doamne câte emoții aveam și ce frică îmi era, dar într-un mod bun. După tot, fiind încă devreme am căutat o rugăciune pe internet legată parcă de Fecioara Maria, cu scopul și dorința de avea un bebe sănătos și dacă se poate sa fie gemeni (o dorință veche de a mea ), după aceea am încetat, nu m-am mai facut această rugăciune de atunci, știind că verișoara mea a reușit abia după 3 luni să rămână însărcinată începusem să calculez cam când ar fi prielnic să rămân însărcinată pentru ca bebe sa crească în sezonul de vară, fiind că acasă avem sobe, și caldură limitată doar în camerele ce le folosim, sperând la rândul meu să fac parte din această categorie de femei ce rămâne însărcinată puțin mai greu, dar a rămas doar un vis.

   În doar 9 zile de la prima încercare mi-a venit menstruația, destul de ciudată, îmi cunosc corpul și știu cât de abundentă e iar de data aceea a fost cu siguranță ceva ciudat, i-am spus mamei fără să realizez despre asta și mi-a zis, dacă ești însărcinată, am încercat să par surprinsă la ceea spune, după aceea îi povestesc verișoarei mele despre menstruație, ea fiind la medicină și fiind deja însărcinată îmi spune că nu are cum, dar eu nu voiam să cred, în adâncul meu știam că sunt, așa că am început să  o iau mai încet cu efortul, ceea ce pentru mine nu se punea problema înainte, după aproape o lună soțul meu era nervos că l-am chemat să mă ajute să mut un pat extrem de greu pentru mama mea dar în schimb doar m-am uitat la el, eu simțind că sunt însărcinată mă temeam să fac efort, și nici lui nu am apucat sa îi spun de ce nu îl ajut fiind în prezența mamei mele foarte iscoditoare, din această cauză am avut o mică dispută și i-am spus să facem un test, noi așteptam prima dată să vedem dacă îmi intârzie menstruația, el fiind covins că încă nu sunt însărcinată căci nu încercasem atât de des, în prima zi în care am vazut că nu vine am mers la farmacie și am cumpărat testul și ca să vezi, pozitiv, totuși extrem de greu vizibil și din cauza asta aveam emoții să nu fie o greșeală totuși și defapt sa nu fiu, amândoi uimiți, fără cuvinte i-am cerut sfatul verișoarei mele, iar aceasta a confirmat că așa arată un test pozitiv.

   Emoțiile m-au cuprins și nu îmi venea să cred, prima mea sarcină, primul meu bebeluș se forma înăuntrul meu, nu pot descrie cum mă simțeam, tot ce știu e că mi se părea ireal, un basm.