-
De dimineata m-am trezit cu un gând și cu multa multa nostalgie: atât de dor îmi va fi de burtica și de bebe în interiorul ei. Pana la termen mai sunt 14 zile, dar ziua cea mare poate fi chiar azi, iar gândul ca bebelușul nu va mai fi în burtica mea m-a emoționat cumplit. Am început sa plâng în timp ce mângâiam burtica și ii spuneam puiului meu sa vina atunci când el este pregătit. I-am mai spus ca ii voi fi alături mereu sa îl susțin și sa îl sprijin, atât cât va dori el, totuși nu am omis sa ii spun și faptul ca nicicând nu ii va mai fi atât de bine cum i-a fost în burtica mamei. Ma gândeam cum îmi aude el inimioara și respirația, iar asta e tot ceea ce el cunoaște. Gândul ca nu îl voi mai putea proteja asa cum îl protejez acum cât e în burtica, m-a făcut sa mai scap câteva lacrimi
E atât de frumos sentimentul ca bebe e în burtica.
Kilogramele s-au adunat, lunile au trecut, respirația s-a îngreunat, la fel și mersul, dar nu a fost zi în care sa ma plâng ca e greu sau nu ma simt bine. Toate zilele pot sa spun din tot sufletul au fost minunate. Am avut arsuri groaznice, dar tot nu mi-am dorit "sa scap odată". Mereu m-am gândit la cât îmi va fi de dor sa îl simt în interiorul meu. Sa îl mangai, sa ii simt fiecare mișcare, sa ma bucur de "tumbele" lui prin burtica (deși unele erau destul de dureroase).
Ma gândesc cu emoție ce ii voi spune în momentul în care îl voi vedea pentru prima oara, iar tot ce îmi vine în minte este: ești perfect, te iubesc !
Comentarii