-
Ultimele 2 zile muncă, începe sa ma ia o nostalgie și imi vine sa plâng gândindu-mă că poate cu unii dintre colegi nu ma mai voi revedea (iesit la pensie, mutări, avansări in alte instituții) și ca poate ar mai trebui sa mai merg la muncă ca încă pot (30 de saptamni) deși doamna doctor ginecolog mi-a spus sa intru in concediu.
Cu multe emoții ajung la birou și cu multe prăjituri, încep sa duc prin birouri prăjiturele și sa ascult diverse povestioare ale colegelor care au născut, diverse sfaturi, multe lacrimi și încurajări.
Revin la biroul meu și încep sa imi predau lucrarea celui ce imi preia treaba, încep sa imi strâng lucrurile când o colega ma cheamă pe hol ca ma caută cineva…. Ies și când văd tot holul plin de colegi cu un arnajament uriaș de flori și un plic haios cu diverse urări și bănuți (cadou pt bebe sa ii mai iau ce imi mai trebuie).
A fost un moment plin de încărcătura emoțională și multe lacrimi, dar și multă fericire pt noi (eu și soțul) știind ca ne doream un bebe de ceva timp și nu reușeam.
Va mulțumesc dragi colegi! Le-am promis ca am sa mai trec pe la birou cu bebe sa îl vadă 👶🏻🥰🥹
Comentarii