-
Dupa un transfer eșuat si multă dezamăgire acumulata, a venit ziua si celui de al doilea transfer.
Fără prea multă încredere in ce urma sa se întâmple, am plecat la clinica de fertilizare cu gândul măcar de a știi ca pentru prima procedura de FIV am făcut tot ce mi-a stat in putința. Simteam o epuizare si in gândul meu era ca daca rezultatul testului va fi tot negativ, voi avea nevoie de o pauza psihică inainte începerea celui de al doilea.
Ajunsă la clinica, lucrurile au decurs extrem de “diferit” fata de prima data: așteptarea pana la transfer a fost parca mai scurta, emoțiile parca mai mici (deja știam tot ce trebuie sa fac înainte). Superstiția mea cum ca rochița roz in care trebuia sa ma schimb si pe care o îmbrăcasem la fiecare control care se dovedise a fi cu succes, era acum disponibilă la garderoba, ceea ce la primul transfer nu se întâmplase (aveam doar albastra la dispoziție - lucru ce imi amintesc ca mi-a dat o stare de neliniște).
Ajunsă in salonul preoperator mi s-au administrat perfuzii si o injecție si cumva am simțit ca aceea zi urma sa conteze in viata mea si ca vom pleca acasa 4 (da, transferul a fost facut cu 2 embrioni - dar din care in final doar unul a reușit sa biruiască - inimioara mea de fetița ce bate acum la 7 luni la mine in burtica).
Comentarii