Ne specializam

Pe lânga literatura scrisa pe care am studiat-o în timpul sarcinii, am ales sa ”ne specializam” si prin câteva cursuri, majoritatea gratuite, dupa cum veti vedea. Am început cu Scoala Parintilor, un curs de patru module din cadrul maternitatii Filantropia, unde sper sa îmi aduc minunea pe lume în curând (ah, m-as considera cea mai norocoasa mamica din lume daca s-ar hotârî sa vina fix la termenul la care o asteptam!). Aceste cursuri nu au acoperit doar notiunile despre nastere si puericultura, ci s-au axat mai degraba pe procedurile interne ale spitalului legate de acest eveniment atât de important din viata unei femei. Nu voi prezenta aici nici un conspect al acestor lectii, deoarece aceste proceduri se pot modifica des, prin urmare recomand participarea la aceste cursuri indiferent de spitalul în care alegeti sa nasteti (majoritatea maternitatilor organizeaza astfel de cursuri), de preferat cât mai aproape de termen (noi ne-am înscris, spre exemplu, la cursurile care au avut loc cu aproximativ doua luni înainte de a ne cunoaste minunea). Dar acesta nu a fost singurul curs de tipul Scolii Parintilor la care am participat! Pentru ca viitorul tatic a ratat o parte dintre modulele de la Filantropia, am hotarât sa mai urmam un curs, cu un singur modul de aceasta data, organizat de maternitatea CF2. Per ansamblu, legat de informatiile primite si modul de organizare, am fost mult mai multumiti si impresionati de acest al doilea curs.

Tot în formula de doi, am mai participat la un eveniment de aproximativ doua ore legat de ”siguranta bebelusului”. Aici au fost acoperite subiecte legate atât de îngrijire, dar mai ales de somn si de transport (în special cel rutier, cu ajutorul scoicilor si a scaunelor de masina). Desi cunoasteam deja câte ceva, acolo am aflat de ce sunt atât de importante sistemele rear-face (cu spatele la sensul de mers al vehiculului). Pe scurt, bebelusii si copiii mici au o structura mult diferita a corpului fata de un adult (spre exemplu, la nastere capul nou-nascutului cântareste aproximativ 20% din masa totala a corpului, pe când în cazul unui adult proportia este de doar 6%). În plus, oasele lor sunt mai fragile si mai mobile, iar cu o frâna brusca (ca sa nu vorbim de un accident) riscam traumatisme ireversibile în cazul unui copil, în cazul deplasarii cu fata la sensul de mers.

Ultimul curs la care am participat tot în echipa a fost un curs de prim ajutor, de data aceasta contra-cost (informatiile primite si faptul ca ajungi sa faci practica pe un manechin sunt însa mult mai importante decât suma investita). Consider ca fiecare parinte ar trebui sa cunoasca masurile minime pe care ar trebui sa le ia în cazul unei crize de diferite tipuri – înec sau sufocare, arsuri, temperatura si tot felul de alte încercari prin care poate trece un bebelus.

Desi la cele câteva evenimente despre alaptarea la sân la care am fost am participat singura, specilistii sustin în mod unanim ca tatii au si ei un rol foarte important în acest proces de hranire, fie si doar prin sustinerea si încurajarea constanta a mamei, caci atât ea, cât si bebelusul, pot întâmpina diferite probleme – identificate din timp, însa, cu rabdare, calm si relaxare, ele pot fi însa depasite foarte usor. În primul rând, am participat la un curs de alaptare, unde am aflat foarte multe informatii de baza despre ce înseamna o atasare corecta, care sunt problemele care pot aparea si cum pot fi ele depasite. Doamna doctor a început prezentarea prin a ne întreba ce asteptari si ce temeri avem în legatura cu acest proces, dându-ne apoi de înteles ca în ecuatia alaptarii poate cel mai important aspect îl reprezinta relaxarea mamei si atitudinea celor din jur, care contribuie la rândul lor la starea emotionala a acesteia, care la rândul ei influenteaza foarte mult lactatia.

Ma nimeresc cu acest articol chiar în saptamâna internationala a alaptarii, care se sarbatoreste, se pare, anual, între 1 si 8 august. Trebuie sa stiti ca în aceasta perioada au loc nenumarate evenimente dedicate alaptarii, si cel putin în calitate de mame la primul copil, va sfatuiesc sa nu o ratati, sa participati la cât mai multe evenimente si sa absorbiti cât mai multe informatii utile. Spre exemplu, cu ocazia proiectiei unui film despre alaptare, am aflat de existenta unui grup de sustinere a alaptarii, care organizeaza si întâlniri saptamânale, evenimente de socializare foarte nimerite pentru mamele aflate în concediul de crestere al copilului. Este vorba despre ”Clinica de alaptare” (grup si pagina de Facebook). Am mai participat si la un ”atelier” despre alaptare, care a fost organizat sub forma unei conferinte de tip ”Q&A”, în care mamicilor curioase despre acest subiect (si nu numai, fiind reprezentanti din cadrul a patru maternitati, întrebarile au variat de la nastere pâna la diversificare) li s-a raspuns avizat, empatic si încurajator.

Saptamâna aceasta, teoretic ultima din sarcina mea, am avut curajul sa ma înscriu la un ultim eveniment, despre nastere. Nu am avut curiozitatea de a participa la un curs lamaze, am considerat ca informatiile regasite în carti îmi sunt suficiente, însa în cazul în care bebelina mea va tine cu mine si voi ajunge si la acest eveniment, voi afla cum sa am încredere deplina în corpul meu si probabil ceva tehnici de gestionare a durerii – sau de împacare a sinelui cu acceptarea diferitelor solutii analgezice.

La toate cursurile la care am participat am avut la mine un mic carnetel unde mi-am notat majoritatea informatiilor care mi s-au parut foarte importante. Probabil îl voi pastra în continuare ca pe un fel de ghid de crestere al puiului meu, în care voi nota pe viitor particularitatile lui în fiecare situatie mai buna sau mai rea prin care vom trece împreuna. Sper ca v-am convins pe cât mai multe dintre cele care veti ajunge sa cititi acest articol sa participati la cât mai multe cursuri, care sa acopere nasterea, subiectul alaptarii si, cel mai important, al îngrijirii si mentinerii în siguranta a bebelusului pe care îl asteptati cu atâta nerabdare, pentru ca el va deveni în curând centrul micului vostru univers si merita tot ce este mai bun!