Mica evadare

Nu, nu, sirena înca nu a ”evadat”! Doar mamica ei, evident, împreuna cu taticul, si-au zis ca ”gata! E momentul sa profitam de ultima aventura în doi!” si au evadat, pe când burtica avea doar 24 de saptamâni, pentru 10 zile în Viena. Au fost 10 zile pline de aventuri, pe care voi încerca sa le ilustrez cât mai colorat, desi pe scurt, în paragrafele de mai jos.

Arhiva foto a telefonului ma ajuta un pic sa rememorez itinerariul, astfel încât, draga Emma, îti pot spune cu certitudine ca prima si ultima zi au fost mai sarace în aventuri, acestea fiind zilele în care am calatorit între orase – se pare ca burticii i-a placut nespus zborul cu avionul si trenurile Vienei! Rememorez însa cu bucurie întâmpinarea gazdelor noastre, care mi-au improvizat în seara sosirii un tortulet dintr-o bucata de prajitura, având înfipta în el o lumânare, pentru a putea sa-mi pun o dorinta cu ocazia aniversarii mele (care fusese în ziua precedenta - caci, chiar daca avusesem prieteni veniti în vizita cu aceasta ocazie în weekend, nu organizasem si un moment al tortului cu lumânari).

Primele doua zile de vizita, fiind mai racoroase si picând în weekend, am ales sa facem activitati mai putin solicitante, astfel – în prima zi am avut parte de un tur ghidat al centrului orasului, alaturi de un ghid tare simpatic si glumet, lait-motivul sau fiind ”locuitorii Vienei sunt vestiti ca fiind grumpy si vesnic nemultumiti”. Am mai aflat de la el, printre altele, ca Austria se poate lauda ca a fost un imperiu, dar nu a câstigat niciodata un razboi. Seara am petrecut-o alaturi de gazde. A doua zi a fost rezervata câtorva muzee care nu intrau pe lista pass-ului (de care am beneficiat în urmatoarele 6 zile) – muzeul ceasurilor si cel al iluziilor (unde viitorul tatic a reusit, cu mare stil, sa-si accidenteze nasul chiar cu camera foto/video, în încercarea de a obtine o fotografie-iluzionista mai funky prin saritura – l-am consolat mai târziu cu un burger king). Camera oglinzilor cred ca a fost preferata mea. Iar mai pe seara am participat la un concert de muzica clasica (cu instrumente si repertoriu interpretat în stil original) în interiorul unei biserici.

Urmatoarele zile am profitat, dupa cum am mai mentionat, de avantajele utilizarii unor pass-uri (care ne-au asigurat intrarea mai rapida la unele obiective si în urma carora am calculat o economie de cel putin 100 de euro de fiecare). Am vizitat multe muzee, printre care: madame Tussauds, Palatele Schonbrunn, Muzeul de Tehnologie (ah, Emma, abia astept sa te duc si pe tine acolo!), muzeul de pictura Albertina, muzeul evreiesc, apartamentele, seturile de servit masa si comorile imperiale, muzeul Sissi, impresionanta biblioteca nationala... Am stat la rând cam o ora pentru a putea urmari antrenamentul vestitilor cai lipitani, dar am recuperat prin petrecerea unei zile întregi în preajma animalelor, la Gradina Zoologica de lânga Schonbrunn (da, am vazut si un Panda lenes!). Ne-am dat, evident, cu multe trenulete în miniatura (numite liliput), dar si cu autobuzul galben supra-etajat. Am urcat în turnul Deltei Dunarii si ne-am dat în marea roata din parcul de distractii. Unde am tras si la tinta, iar mai târziu, am comandat un platou cu snitzele – cele mai multe snitzele pe care le-am vazut la un loc vreodata! (a trebuit sa luam si la pachet).  Si unde, dupa toate astea, tati a ”zburat” în interiorul unui cilindru urias, suflat de un ”vânt” care batea cu 200 si ceva de km/h... (haha, a primit si diploma pentru asta). Nu în ultimul rând, am avut parte si de o relaxanta plimbare cu vaporasul pe Dunare...

Am mai vizitat, extra, o biserica la interiorul careia am descoperit niste globuri de sticla imense, în care ne vedeam reflexiile. Iar în ultimele zile, cu gazdele plecate în propria lor vacanta, am fost dadacele animalelor casei, trei pisoi si un catel imens (Fleur, care a vrut sa muste un alergator, dar nu a reusit decât sa ma raneasca pe mine la un deget, în încercarea de a o opri)... Una dintre pisici, Ashry, era veterana casei – avea 18 ani împliniti si locuise în 4 state! Saraca, cred ca a trecut fix o saptamâna de când a murit...

Înainte de a pleca de acasa, gazdele noastre ne-au lasat un cadou si pentru tine, Emma. A fost prima data când ti-am vazut numele scris si mi s-a parut ca arata atât de bine! Fiind straini, evident ca au scris ”Emma”, cu doi de m. Detaliu pe care ne-am hotarât sa-l pastram J sper sa-ti placa!

Concluzie - am mers mult, am calatorit mult cu metroul, mi-am pierdut unul din carduri (noroc ca era cel temporar) într-o masinarie de vândut bilete, am vizitat multe locuri (si mai ales toalete - noroc ca, de obicei, primeam prioritate, multumita tie, care te cuibareai în burtica mea) si am facut si mai multe poze pe care abia astept sa ti le arat si tie, mica Emma. Cu siguranta, vom reveni într-o buna zi, de data asta în formula de 3 (sau de 4... sau de 5, cine poate sti? :) )