-
La 39 de saptamani si o zi, intr-o zi de duminica, ai decis sa apari in viata noastră.
Astăzi povestestesc despre oameni...
Când toți din jur alegeau alt județ, si ma blamau ca am ales spitalul județean (ca ultima saraca), am decis sa nasc aici.
În primul rand pentru ca nu voiam sa dau o caruta de bani pt 2 zile intr-un spital privat, si sa pierd 2 ore pana ajung la el, si cine știe ce doctor va fi acolo (am ales nașterea naturala) si cum se va comporta bebe pe drum...mi s-a părut un stres în plus pe bani mulți.
De când am ajuns la spitalul județean din oraș m-a luat groaza...de tura era alt doctor (barbat-ceea ce din start m-a descurajat complet), plus așteptări pe hol cam 3 ore pana am fost dusa pe secție.
Pe secție, alta viata...asistente drăguțe care se uitau la mine cu mila 🤣 nu m-a descurajat, eram ocupata sa sufăr dupa contracțiile oferite de bebelina mea. Astfel, dacă moasa spera sa plece acasă la terminarea turei (ora 18), pe la ora 17 si puțin am cerut sa se uite totusi la mine ca aerul inhalat nu ajuta cu nimic, si astfel am aflat ca butelia era terminata deci nu avea rost sa trag din ea...si pana sa o schimbe deja aveam dilatația necesara.
Astfel, la ora 18:05 iubirea mea mica era pe pieptul meu.
Nu sunt o mama iubitoare, nu știam ce sa fac cu ea, nu simțeam sentimentul ala pe care mamele perfecte îl au...dar știam ca viata mea se va schimba total datorita ei.
Am fost cusuta pe viu (nu știu dacă m-au tăiat sau m-am rupt eu), in timp ce doctorul fredona o melodie....a durut rau atat atunci cât și timp de 3 luni atat operația cat si spatele si genunchii si eram total zombi.
În spital eram 5 in camera, am apreciat ca aveam baie în camera (unele nu aveau), mâncarea a fost mancabila, doctorii veneau la vizita zilnic dimineața, asistentele erau extrem de atente cu noi (exceptând vreo 2 care trebuiau sa fie mai acre), si totul a fost normal.
În schimb, pe secția de bebeluși mergeam din 3 in 3 ore la alăptat...asistentele erau sub orice critica, iti punea copilul în brațe și sănătate (ba chiar o asistenta iti spunea sa il iei din pat direct). Am plecat din spital cu depresie ca nu reușesc sa imi alăptez copilul (si m-am chinuit 6 luni sa pot sa ii dau macar câteva picaturi), si nici un fel de informație și empatie.
Per total...recomand spitalul de stat, am economisit enorm, dar recomand și nervi de otel pentru a nu pune la suflet găurile din sistemul de stat și lipsa de omenie a unora.
Comentarii