-
Am intrat cu pasi rapizi in saptamana 29 de sarcina si momentul nasterii se apropie din ce in ce mai mult. Desi pana acum am fost norocoasa si nu m-am confruntat cu schimbari de stari cauzate de hormoni, am fost foarte echilibrata si cu ganduri pozitive, in urma unui incident neplacut petrecut in spital, cu medicul care imi supravegheaza sarcina, am inceput sa am aceste atacuri de panica si ganduri negative de care nu mai pot sa scap. Inca de la inceput mi-a fost frica de nastere, dorinta mea fiind aceea de a naste natural, insa incercam sa ma consolez cu gandul ca este ceva normal, ca toate femeile au trecut prin asta si ca orice s-ar intampla, intr-un fel sau altul tot voi naste. Saptamana trecuta insa am fost la controlul lunar iar doctora care imi supravegheaza sarcina s-a comportat extrem de urat cu mine, poate a avut o zi grea, poate a fost obosita, nu inteleg exact care a fost motivul, insa acest comportament mi-a declansat o stare de panica si neliniste. Cea mai mare temere a mea este ca voi naste la spital, iar personalul de acolo se va comporta groaznic atat cu mine cat si cu bebelusul iar eu voi fi sleita de puteri si neajutorara si nu voi putea face nimic decat sa ma resemnez si sa numar zilele pana la externare. Este cumplit gandul ca nu voi putea avea grija de mine, ca mi se va pune in brate un sufletel care va depinde de mine, despre ingrijirea caruia eu nu o sa stiu absolut nimic si in tot acest proces de adaptare si familiarizare cu noua situatie, voi fi singura, inconjurata de un personal rece si nepasator, incapabil de a-ti adresa o vorba buna, de alint sau de a schita un zambet. Sper ca aceste ganduri sa fie cauzate doar de excesul de hormoni si sa nu se intample nimic din ceea ce imi imaginez eu in acest moment. Incerc sa ma relaxez si sa demontez toate aceste ganduri cu argumente logice, insa natura umana si tot ce vad in jurul meu ma sperie...
Comentarii