-
Cum v-am mai povestit, cand aveam 13 saptamani de sarcina am ajuns la spital cu sangerari din cauza unei hematom si am fost internata.
Nu prea am avut curaj/tupeul sa va scriu prin ce am trecut...insa cand ma gandesc inapoi, ma ia frica si plansul. Poate daca o pot povesti, macar aici unde sunt mamici care inteleg prin ce trece o gravidutq, va fi mai usor.
Intr-o zi de luni, am fost la control si am explicat medicului ca am niste scurgeri maronii ceea ce ma sperie, avand in vedere ca la prima sarcina nu am avut. El, dupa consult mi-a explicat ca nu am motiv de ingrijorare ca nu se vede nimic. Unpic m-am linistit, insa marti-ziua urmatoare am avut o sangerare destul de urata. Am sunat medicul, iar el ma indrumat catre clinica.
Repede am sunat pe sotul meu sa vina acasa deoarece nu aveam cu cine lasa pe fetita noastra....dupa ce m-au internat, el a fost nevoit sa isi ia liver pentru a putea ramane acasa toate saptamana cu micuta.
La urgenta am prins o doamna tare draguta si calma,intelegatoare....ceea ce mi-a dat putere ca totul va fi bine. In zilele astea, pana joi ma simteam in siguranta, ca in orice caz voi avea la cine sa ma apelez.
Joia dimineata in jurul orei 5 m-am trezit simtind ca ceva curge....destul de abundent. Cand m-am ridicat din pat, eram plina de sange.
Panicata si speriata ca bebele poate pati ceva, am fugit la camera de garda, unde era doar asistenta....inca dormea. In loc sa ma linisteasca sau sa cheama direct un medic, m-a certat bine: " e ora 5...ce vrei? Dute schimba-te, puneti un tampon si zic la medic dimineata."
Instantaneu m-a bufnit plansul. Tremuram. Imi era teama ca pierd copilul. M-am dus in salon sa imi iau haine de schimb, prosop sa ma spal si tampoane, si m-am dus la toaleta.
Cam dupa 15 minute auzeam ca cineva ma striga, si intra in baie asistenta.
"Unde esti? Na hai odata ca ti-am chemat medic."
Merg repede in salonul de consultatie unde erau vreo 4 sau 5 femei....a inceput nebunia. "Hai daca ne-ai trezit, dezbraca-te si pune-te pe masa!....mai repede!!!!!" Cine mi-a verificat colul/uterul daca este inchis cred ca era o rezidenta. "Lasa-te moale ca nu iti pot baga!....zu auzi ce ti-am spus?" Bine inteles incercam sa stau relaxata ...cat este posibila intr-un astfel de situatie. Dupa ce tot a incercat sa baga clema aceea sau ce este si m-a chinuit bine, a spus catre una dintre doamne "tu datimi una mai mica ca asta chiar nu intra"... dupa ce a reusit sa-mi deschide colul au inceput din nou ...."dar ce doamne iartama ai colul asa lung, nu ajung sa-ti verific uterul.... parca este inchis in lung....dar e foarte inferioara pozitionata...foarte-foarte.....nu te misca (nu m-am miscat intentionat, insa ma durea de numa)...o da, egzista sangerare (pe bune??? Aveam hainele plin de sange, patul la fel).. na hai imbraca te si facem o ecografie."
Dupa ce am mers la ecografie, parca nici nu stia la ce sa se uite....tot pe langa vorbea tipa, si a venit doamna dr in spatele ei ca sa-o indruma....pentru a experimenta.
"Da este un hematom sub placenta....mno daca nu ajunge la placenta sa se dezlipeasca scapi, daca nu....."
Plangand si tremurand m-am apucat sa ma imbrac, sa ma sterg, la care ei: "dami si mie un servetel de la tine ca aici nu este sa sterg uneltele....si imbraca-te mai tepede, te stergi in salon ca nu stau dupa tine"
Super...multumesc pentru empatie....
M-am dus inapoi in salon si m-am bagat in pat. Asteptam sa vina doctorul meu, sa pot vorbi cu el. Sa vad, la ce sa ma astept.
El, mi-a ridicat doza de tratament si a spus ca cum creste sarcina, va fi mai ok.
Initial credeam......ca sunt internata ca sa fim monitorizati 24 din 24... sa ma pot apela la ajutor in caz de problema.....se pare ca nu este asa....ci doar o formalitate.
De-si nu am mai avut sangerari....stau cu frica in gat....in fiecare zi. Ca ceva se va intampla. Imi ramane doar speranta si credinta ca totul va fi bine, si ca nu este asa grava situatia cum mi-a spus o femeie fustrata de acolo.
Oricum gestionez mai greu emotiile, dar pe langa frica ca voi pierde copilul si departe de fetita de care nu am fost separat de la nastere, chiar acest comportament nu lipseste unei graviduta speriata. Am speranta ca totul va fi bine... mai mult